Locul României în comerțul mondial în perioada comunistă

Inainte de decembrie 1989 comertul international al Romaniei se desfasura, precum toate domeniile activitatii economice, pe principiul “centralismului democratic”. Aceasta consta in faptul ca atat exporturile cat si importurile se desfasurau pe baza unei riguroase planificari.

Intreaga activitate de comert international se desfasura pe baza unor planuri care se stabileau in trimestru patru pe anul urmator, pe baza cererilor de importuri colectate de la intreprinderile benefiare de importuri, si pe baza prognozelor privind productia destinata exportului care aveau la baza contracte externe incheiate si realizarile anterioroare.

Incercand sa indentificam carentele cu impact asupra comertului exterior, desigur ca primu lucru care necesita atentia este nomenclatorul de produse excesiv de larg pe care se baza economia in regimul communist. Economia romaneasca producea masiv stocuri nevandabile, iar tendinta de a produce pe stoc s-a mentinut mult timp. Dezvoltarea extensive, de tip sovietic, fara a tine cont de nevoile obiective ale populatiei, de dotarea cu resurse naturale, de nivelul tehnologic, a antrenat tara pe o pista destul de riscanta. De altfel, cresterea spectaculoasa a economiei, in general a industrie, in special, s-a realizat cu proponderenta pe cai extensive, respective prin marirea personalului si prin utilizarea extensiva a resurselor [cf. A. Bondrea, 2000, p.95]. Dorinta de a produce aproape tot a fost una irealizabila. Economisti romani consacrati, printre care si A. Iancu, au stabilit, folosind date pentru 1970, ca la exporturile romanesti predomina produse care folosesc forta de munca, in timp ce factorul relative rar si scump in Romania era capitalul. In contextul unei dezvoltari economice durabile prezinta un interes deosebit specializarea in domeniile care folosesc tehnologiile de varf. In Romania un impact deosebit asupra naturii schimburilor l-a avut inzestarea naturala, care a oferit avantaje comparative agricultorilor si altor ramuri din sectorul primar.

Intregul sistem al activitatii de comert international era structurat in intreprinderi de comert exterior specializate pe domenii de activitate si subordonate ministerelor sau centralelor de resort. De exemplu: ICE Chimica, specializata in import/export cu produse chimice, si ICE Petrolimportexport, care avea ca obiect de activitate tranzactii internationale cu produse petroliere si gaze naturale, precum si echipament industrial destinat acestor domenii, asigurau desfasurarea operatiunilor de comert international din cadrul Ministerului Chimiei si Petrochimiei. In acelasi timp, ICE Forextim si ICE Tehnoforest aveau ca scop operatiuni de export/ import cu lemn, produse din lemn, dar si utilaje destinate exploatarii lemnului. Nu in ultimul rand, Ministerul de Interne avea propria intreprindere de comert exterior, “Contransimex”, care derula operatiuni specifice de comert international. Toate aceste intreprinderi se aflau, in acelasi timp, sub coordonarea Ministerului Comertului Exterior.

Trebuie precizat ca in afara acestei stricte specializari a intreprinderilor de comert exterior si subordonarii la ministerelor corespondente, au existat si intreprinderi de comert international ale sistemului cooperatist, reprezentat de ICECOOP, sau intreprinderi specializate pe categotii de transport, astfel ICE Romtrans- specializata in transport rutier, feroviar si aerian, iar ICE Navrom- specializat in transport maritime si fluvial.

Comertul intenational cu produse alimentare si agricole a inregistrat solduri excedentare in perioada 19870-1989, in conditiile in care dotarea cu capital pe muncitor au ramas aceleasi. Cresterea valorii exporturilor de astfel de produse s-a datorat proportiei de aproximativ 62% din suprafata tarii de tip agricol si 42% teren arabil, avantajelor de ordin climacteric si a gamei de resurse naturale de care dispunem. In acest context o strategie de industrializare a tarii parea sa fie singura modaliatate de ridicare a nivelului de trai si de incadrare a Romaniei in categoria tarilor dezvoltate. Scopul industrializarii insa s-a dovedit a fi in neconcordanta cu realitatile romanesti si a constat, de fapt, in mentinerea dominatiei politice si ideologice asupra natiunii. Orientarea lipsita de realism a politicii industriale promovate de regimul communist a rezultat din deficientele aparatului industrial, care se resimte chiar si la ora actuala. Chiar daca eforturile industrializarii, concretizate in cresteri spectaculoase ale productiei furnizate de industrie, ar putea fi percepute ca favorabile, argumentele care contracareaza acest lucru sunt multiple. Prin acordarea unei importante mari noilor industrii, au fost neglijate industriile traditionale (industria textile, industria lemnului, etc), unde au fost orientate investitii, iar aparatura folosita era invechita. Resursele erau orientate, in mare parte, in sectoarele in care nu detineam si nici nu aveam sanse sa detinem avantaje comparative, care la momentul respective reprezenta principiul pe baza caruia se desfasurau schimburile economice internationale.