Locul Petrolului în Relațiile Economice ale României

Ocuparea Resurselor de Munca in Romania

Introducere

Petrolul sau ţiţeiul-în mod justificat numit şi “aurul negru”,pentru calitaţile sale ca şi pentru avantajele ce rezultă din ponderea lui- s-a remarcat printr-o continuitate remarcabilă în ceea ce priveşte utilizarea lui în cursul istoriei,apărând “pretutindeni,universal şi multiplu dintotdeauna etern şi misterios”.(*1)

Neîndoielnic,petrolul nu a fost întotdeauna la fel de râvnit şi apreciat ,ci de-abia în ultimii o sută de ani s-a impus ca un produs extrem de căutat,ca un element absolut indispensabil bunei desfăşurări a vieţii economice moderne şi ca un important factor al politicii internationale,provocând ,în consecină dese şi înfierbântate conflicte diplomatice,economice şi chiar militare.

Pe plan mondial,o adevărată problemă a petrolului s-a ivit la sfârşitul secolului al-XIX-lea şi la inceputul secolului nostru,adică atunci când s-a trecut la utilizarea pe scară tot mai largă a derivaţilor obţinuţi din “aurul negru”.In a doua jumătate a veacului trecut,numai lampantul-produs,deţinut prin distilarea ţiţeiului-era solicitat pe piată,el servind prin excelenţă la luminat.Celelalte subproduse petroliere,mult cerute şi folosite astzi (păcura,esenţa de benzină,uleiurile minerale,parafina ,s.a.) erau prea puţin cunoscute ori nu-şi aflaseră pur şi simplu o întrebuinţare.Mai mult ,către anul 1900 si lampantul a inceput să fie serios concurat de lampa de gaz astfel încat s-a avut în vedere la un moment dat reducerea producţiei de ţiţei,destul de neînsemnată până atunci.În tot răs timpul până la 1900 câtă vreme numai lampantul prezenta un evident interes ,extragerea şi prelucrarea petrolului au constituit “cea mai pacifică industrie” nimeni nebănuind că ea avea “să tulbure într-o zi pacea lumii.(*2)

In statistica mondială a anului 1857, România apare înregistrată cu 1977 barili de ţiţei (275 de tone), fiind în plus singura tară din lume care figurează cu o astfel de productie pentru anii 1857 şi 1858 (S.U.A. apar în statistici abia în 1859).

Consecinţa firească a preocupării ţării noastre pentru exploatarea petrolului a fost că România a contribuit decisiv la realizarea a trei premiere petroliere mondiale în anul 1857:

(*1)-Jwan- Jaques Berreby,Histoire mondiale du pétrole,Paris,Editions du Pont Royal,1961,p.9

(*2)-Françis Delaisi,Le pétrole,Paris Payot,1921,p.35

• Prima ţară din lume cu o producţie de ţiţei, oficial înregistrată în statisticile internaţionale.

• „The Science of Petroleum” atesta în 1938 faptul că Romania a fost prima ţară din lume cu o producţie de petrol oficial înregistrată în statisticile internaţionale de 275 tone. Au urmat Statele Unite ale Americii în 1859, Italia 1860, Canada în 1862 şi Rusia în 1863.

Creşterea producţiei româneşti de petrol, s-a cifrat la 275 tone în 1857, şi la 15.900 tone în 1880, data până la care numai România şi SUA figurau în statisticile ţărilor producătoare de petrol. Producţia a crescut la 250.000 tone în anul 1900 şi a ajuns la 1.783.947 tone în anul 1914.

În Primul Război Mondial, în România au fost distruse 1677 sonde, din care 1047 productive, rafinării de petrol, rezervoarele din schele şi rafinării cu toate instalaţiile lor anexe şi o cantitate de derivate de petrol de 827.000 tone.

Începând din 1929 şi până în 1938, toate produsele petroliere obţinute în marile rafinării românesti Concordia (Vega), Steaua Română, Unirea (Orion şi Speranţa), Columbia, Creditul Minier (Brazi, Doiceşti), Prahova (Petrolul Bucureşti), Xenia, Dacia Română şi Petrol Block (Standard) erau solicitate la export.

Sonda nr. 1 a societătii „Creditul Minier”, la Chiţorani, a atins adâncimea de 3.300 m. (1934), clasându-se a 2-a din lume, fiind la o distanţă de 158 metrii de sonda societătii „General Petroleum Corporation” din California, sonda cu adâncimea record de 3458 metri.

În 1935 România era al patrulea producător din lume cu o producţie de 8,4 milioane tone .

În 1938, cea mai adâncă sondă din România este sonda 13 „Astra Română” de la Boldeşti (3644 m).

Interesul pentru petrol a crescut brusc odată cu inventarea motorului cu combustie internă,în ultimul deceniu al veacului.În 1893 Diesel a brevetat motorul ,ce-i poartă de atunci numele,funcţionând exclusiv pe bază de păcură.Cărbunele,combustibilul solid care în a doua jumătate a veacului al-XIX-lea contribuise substanţial la prosperitatea economică a Angliei,Germaniei sau S.U.A,incepe să fie serios concurat de produse petroliere.În decursul a numai câteva decenii ,petrolul a devenit unul din elementele fundamentale ale vietii economice moderne.El este după expresia fericită unuia dintre specialiştii domeniului-:sângele economiei”.Potrivit opiniei lui Cesare Alimenti,petrolul constituie,în epoca contemporană, “cheia de boltţ” pentru industrie,transporturi şi prima condiţie pentru apărarea naţională a statelor.(*3)

(*3)-Cesare Alimenti,Il petrolio nell’economia mondiale,Torino,Giulio Einaudi,p.18

De asemenea,un specialist român arăta în urmă cu mai multe decenii ,că petrolul prezintă “o valoare permanentă,căutată în orice vreme şi de toată lumea.Fără el nu se poate concepe energia,mişcarea fără el nu poate exista viaţa” .(*4) Petrolul-consemna Edward Ward,în 1960-a devenit “universal şi internaţional.Toate ţările au început să-l caute frenetic în rolul lor,căci el aduce independenţă economică şi bogăţie.”. (*5) Iar autorul celei dintâi istorii mondiale a “aurului negru” opţinut,tot pe atunci,ca civilizaţia contemporană a oferit petrolului rangul de rege.(*6)