Lichidarea și restructurarea întreprinderilor în Republica Moldova

INTRODUCERE

Studiul dat conțnie două capitole și descrie în linii generale cauzele, modalitățile de lichidare și restructuarare a întreprinderii.

Politica financiară reprezintă o componentă a politicii generale a ântreprinderii având o însemnîtate mare asupra cointeresării, repartizării și folosirii fondurilor în scopul relizării obiectivelor economice. Pentru aceasta este nevoie de o ggestiune financiară corectă, care să includă ansamblul de decizii și acivități care contribuie la reglarea și ajustarea fluxurilor financiare și a fondurilor. Un management eficient al întreprinderii poate garanta succesul acesteia.

Scopul studiului este unul cu caracter informativ cu referire la subiectul dat a tuturor cititorilor și persoaneleo dornice da a asimila cunoștințe în acest domeniu.

Obiectivele studiului sunt următoarele:

-managmentul ineficient duce la declanșarea procesului de faliment

-pentru preântâmpinarea și elaborarea unor decizii în condițiile falimentului în subiectele de mai jos se determină condițiile declanșării falimentului, analizându-se situația de criză financiară în cadrul întreprinderii

-determinarea caracteristicilor de bază a tipurilor de faliment și a procedurilor acestuia

-specificarea procedeelor de lichidare și modalităților de reorganizare a întreprinderii.

CAPITOLUL I: PROCESUL DE LICHIDARE A ÎNTREPRINDERII

1.1. Criza fianciară a întreprinderii și modalități de evitare a acesteia

Criza reprezintă o tendință constantă de înrăutățire a situației financiare a întreprinderii. Criza mai poate fi caracterizată prin reducerea capacității întreprinderii de a finanța necesarul intern de active curente și de achita obligațiile asuate.

De obicei, criza la întreprindere poate fi impărțită în următoarele faze:

- Reducerea profitabilității, micșorarea profitului. Drept consecință a reducerii profitabilității este reducerea capacității de autofinanțare și arezervelor de creștere aconomică. Solușiile de depășire a crizei la această fază țin atât de modificarea strategiei, restructurarea întreprinderii cât și de reducerea cheltuielilor și crețterea productivității.

- Apariția profiturilor negative care duc la reducerea rezervelor interne ale întreprinderii. Soluțiia la problema privind profiturile negatiive este legată în primul rând de restructrarea întreprinderii.

- Reducerea capitalului propriu. Pentru acompensa pierderile ântreprinderea își micșorează activele curente, fapt ce duce și mai mult la creșterea riscului afacerii. Restructurarea nu poate fi o soluție, deoarece întreprinderea nu dispune de resurse pentru finanțatrea ei.

- Insolvabilitatea. Este faza în care întreprinderea nu dispune de resurese pentru a finanța nici activitatea operațională, nici pentru a achita datorile pe termen scurt. Presistă pericolul stopării procesului de producție și lichidării întreprinderii.

Deci, criza mai poate fi definită ca un pericol al supravețuirii întreprinderii. Sunt două aspecte ale crizei. Aspectul extern al crizei se referă la capacitatea întreprinderii de a mobiliza un volum necesar de active curente pentru a feca față creditorilor. Aspectul intern ține de capaciatea întreprinderii de a finanța volumul necesar de active curente pentru a desfășura activitatea operațională.

Din punct de vedere economic, criza poate fi privită și ca un deficit de mijloace bănești pentru a finanța activitatea operațională și pentru a rambursa datoriile asumate. Formula economică a crizei poate fi exprimată în felul următor:

Criza, de obicei, este cauzată de neconcordanța anticipărilor eschipei manageriale cu evoluția reală a mediului extern. În funcșie de anticipările echipei manageriale situațiile privinde evoluția mediulu extern, se împart: