Liber să Alegi un Punct de Vedere Personal

Milton Friedman (31 iulie 1912 - 16 noiembrie 2006, San Francisco) a fost un evreu-american, profesor de economie la Universitatea din Chicago. În 1976 a primit Premiul Nobel pentru Economie. El este considerat reprezentantul principal al şcolii din Chicago şi a fost elevul lui Frank Knight. Milton Friedman a adus nenumărate contribuţii la dezvoltarea microeconomiei şi a macroeconomiei precum şi la dezvoltarea teoriilor cu privire la economia de piaţă şi la minimalizarea rolului statului în coordonarea economiei. Întreaga sa activitate a fost cel mai bine descrisă chiar de Milton Friedman în persoană prin urmatoarele cuvinte: „ Aş vrea ca lumea să îşi amintească de mine ca de un prieten al libertătii. Dacă analizezi istoria, vezi că oriunde există creştere economică şi unde capitalismul înfloreşte, oamenii trăiesc mult mai bine”

“Liber să alegi un punct de vedere personal”, un serial documentar de succes în anii ’80 şi reluat în anii ’90, readuce în discuţia publică rolul statului, limitele intervenţiei, eficienţa şi eleganţa capitalismului şi eşecul economic şi moral al socialismului. În urma succesului primelor apariţii publice, Friedman decide să publice, în colaborare cu Rose D. Friedman, soţia sa, o serie de cărţi şi materiale în apărarea libertăţilor economice şi sociale.

În “Liber sa alegi un punct de vedere personal” Friedman tratează direct principalele teme ale economiei de piaţă, de la considerente legate protecţie socială până la esenţa filosofică a liberalismului clasic. Friedman expune convingător, de-a lungul a 10 capitole însoţite de dezbateri cu specialişti şi antreprenori obişnuiţi, o viziune a unui stat minimal, redus la prerogative legate de protecţia vieţii şi a proprietăţii. Documentarele, reluate în ’90 în contextul retragerii comunismului, sunt transformate într-o carte, care a devenit un best-seller în 1980.

Un economist eminent, cu importante contribuţii teoretice şi practice, Friedman a reuşit să comunice cu publicul larg, cu sinceritate şi convingere, despre cele mai importante teme, de fiecare dată când libertatea individuală şi prosperitatea economiei de piaţă au fost în primejdie. Mesajul lui a fost mereu lipsit de tehnicalităţi economice, însă argumentele sale au fost întotdeauna fundamentate pe o cunoaştere ştiinţifică greu de egalat.

Milton Friedman evidenţiază prin exemplele mai multor ţări în care funcţiona un regim comunist, analizate comparativ, faptul că o economie nu va funcţiona atâta timp cât va fi controlată şi comandată de la centru, în comparaţie cu ţările care aplicau liberalizarea preţurilor şi a schimbului liber ce a condus la o economie funcţională.

Capitolul 6 :”Ce este rău în şcoliile noastre?”

În acest capitol Friedman dezbate problema şcolilor şi implicit a educaţiei şi a problemelor apărute în acest context. El analizează atât învăţământul primar cât şi cel secundar ce sunt administrate şi controlate de către stat şi analizează de asemenea performanţa scăzută cu care aceste instituţii îşi desfăşoară activităţile. Autorul ne vorbeşte despre cum ar fi stat lucrurile dacă sistemul particular de educţie din SUA nu ar fi fost înlocuit de cel de stat, cum ar fi fost dacă parinţii ar fi avut libera alegere de a opta pentru o anume scoală şi de a hotărâ în funcţie de investiţia pe care ar fi dorit să o facă pentru educaţia copiilor lor.

Ne arată de asemenea care ar fi fost efectele dacă o parte din banii care se duceau către stat , ca impozite ar fi revenit părinţilor prin emitere de către guvern a unor vouchere, dându-le posibilitatea de a alege pe baza acestora pentru care formă de finanţare ar opta pentru educaţia copiilor lor. El explică cum acest plan ar fi putut duce la îmbunătăţirea calităţii şi creşterea performanţei la toate nivelurile în şcolii. Astfel şcolile ar fi avut posibilitatea de a se îmbunătăţii continuu, s-ar fi creeat concurenţa, unele dintre ele ar fi deveni chiar profitabile existând posibilitatea de a se autofinanţa, fapt care ar fi dus la interesul părinţilor de a opta pentru acele şcoli cu un nivel de pregătire şi eficientă crescut, şi raportat la sumele pe care aceştia ar fi fost dispusi să o adauge valorii voucherului. Proiectul a avut totuşi succes în cele câteva şcoli în care s-a reuşit implementarea sa. Au existat însă parţi care s-au opus acestui proiect susţinând că sunt părinţi, în special cei săraci şi puţin educaţi, care nu ar fi, însă, capabili să gestioneze corect prin aceasta formă de finanţare educaţia copiilor lor, că ar exista posibilitatea fraudei şi că ar creşte costurile achitate de contribuabili.