Lexus și Măslinul

Thomas L. Friedman este unul din analiştii de marcă ai lumii afacerilor.

Globalizarea este fenomenul care descrie cel mai bine transformările pe care omenirea le înfruntă în prezent, de aceea numeroși gânditori ai zilelor noastre au scris mii de pagini în încercarea de a descrie și dezbate fenomenul. Una dintre cele mai complete lucrări în acest sens este “Lexus și măslinul”, scris de Thomas Friedman, care în primele pagini ale cărții sale definește globalizarea astfel: ,,integrarea inexorabilă a piețelor, a statelor naționale și tehnologiilor într-un grad fără precedent și anume într-o modalitate care dă indivizilor, întreprinderilor și statelor naționale posibilitatea de a ajunge mai departe, mai rapid, mai profund´ sau ,,expansiunea capitalismului de piață liberă´.

Globalizarea reprezintă alinierea țărilor la norme comune pe toate planurile, însă de cele mai multe ori statele întâmpină greutăți în a se supune tendințelor, conform autorului, în a îmbrăca, „cămașa de forță din aur”, ce presupune o reformare a întregului sistem prin descentralizarea puterii și a informațiilor, printr-o democratizare atât la nivelul tehnologiei, informației, finanțelor, cât și a luării deciziilor. Fiecare țară este unică, tocmai de aceea asimilarea tuturor acestor cerințe este privită și abordată diferit, în special în funcție de gradul de dezvoltare al fiecăreia în parte. Însă procesul

este inevitabil. Pentru a putea supraviețui, statele trebuie să se acomodeze și să înțeleagă motoarele acestei economii de piață liberă, pentru că integrarea în acest sistem global este ca și cum țara fiecăruia ar putea fi licitată la bursă. Tocmai de aceea, pentru atragerea investitorilor străini,țara trebuie să prezinte anumite garanții, precum legi echitabile, grad scăzut de corupție sau anumite scăderi de taxe pentru import-export. Toți acești factori pot asigura o mai bună cotare a țării pe aceste super piețe, ce par a fi noul corp decizional al lumii. Toți acești investitori și super piețe întrunesc așa-zisa turmă electronică, conecta și între ei mai mult ca niciodată, informația fiind mai prețioasă acum mai mult decât oricând, iar decizia lor semnificând viața sau moarte pentru un anumit stat.

Cartea este divizată în patru părți, prima dintre ele, “Analizarea sistemului”, debutează prin crearea unei comparații între lumea Războiului Rece și era globalizării, ce este cel mai bine rezumat, în ideea: ,,Globalizarea este totul și opusul a totul”. Cele două abordări sunt diametralopuse: în timp ce ridicarea zidurilor protecționiste, monopolizarea piețelor, informației și sistemul decizional descendent constituiau pietrele de temelie ale viziunii Războiului Rece, deschiderea granițelor, conectarea, liberalizarea informației și transparența conduc la competitivitatea cea sigură prosperitatea în era globalizării.

Titlul lucrării, ,,Lexus și măslinul” scoate la iveală întreaga atitudine a autorului față de globalizare: ,,problemele lumii de astăzi pot fi explicate ca interacțiunea dintre ceea ce este tot atâtde nou ca un site de internet și ceea ce este tot atât de vechi ca măslinii noduroși de pe malurileIordanului´. În timp ce baza globalizării o constituie standardizarea tuturor tehnologiilor, conectarea continuă la internet și implicit la lume, ,,intenția de a construi un Lexus și mai performant”, o partea omului rămâne ancorată în problemele conservării propriei identități în fața acestor schimbări, ,,cealaltă jumătate de lume-uneori jumătatea aceleiași țări, a aceleiași persoane- era încă încleștată în lupta pentru dreptul de proprietate asupra măslinului”.

Friedman îşi începe cartea cu o scenă de deschidere în care afirmă că, lumea are 10 ani, aducând ca argumente diferite evenimente economice, sociale, politice ce au afectat lumea, la început locale, dar care mai târziu au avut un impact global.

„Lumea s-a născut în 1989, odată cu căderea Zidului Berlinului, şi tot atunci s-a născut şi cea mai nouă economie globală.” (Merrill Lynch). Autorul susţine că această lume nouă este de fapt o nouă eră a globalizării similară cu cea care a avut loc în perioada dintre mijlocul secolului XIX şi sfârşitul anilor 1920.

Friedman, lucrând ca editorialist pe probleme de politică externă la ziarul „ New York Times” încă din 1995, nu avea încă la dispoziţie un superstory, la fel ca predecesorii săi, în jurul căruia să-şi formuleze opiniile. Dar, mai târziu,a realizat că acel superstory era globalizarea, noul sistem internaţional. Globalizarea înseamnă extinderea capitalismului de piaţă liberă, iar din punct de vedere cultural îseamnă extinderea americanizării globului. Cel mai important aspect, însă, globalizarea are propria structură de putere, diferită şi cu mult maicomplexă decât cea a Războiului Rece.

Sistemul globalizării este construit pe trei echilibre de forţă care se intersectează şi se influenţează reciproc: echilibrul tradiţional dintre statele naţionale, echilibrul dintre statele şi pieţele globale şi echilibrul dintre indivizi şi statele naţionale.Toate aceste lucruri , spune autorul, fac ca sistemul globalizării să fie foarte greu de înţeles şi greu de a te adapta la el. Pentru a se adapta noului sistemşi a-l înţelege, Friedman a trebuit să se instruiască pe sine însuşi şi să înceapă a privi lucrurile din alte perspective. Informaţiile din atâtea perspective trebuiesc arbitrate, selectate pentru a realiza un tablou al lumii. Acele alte perscpective sunt : politică, cultură, comerţ şi finanţe, securitate naţională, tehnologie şi mediul înconjurător. Acei oameni care reuşesc să privească lucrurile global din toate aceste perspective sunt cei care deţin informaţia.În acest mediu al globalizării în care s-ar părea că totul este uniform,lucrurile nu stau aşa.

Problemele lumii pot fi explicate ca interacţiunea dintre nou, modern şi ultra-avansat şi ceea ce este vechi ca măslinii de pe malurile Iordanului. Autorul face o paralelă cu diferenţa dintre un Lexus (maşinăultraperformantă construită într-o fabrică high-tech, ce reprezintă dezvoltarea) şi măslin (reprezintă sentimentul naţional de apartenenţă). Această luptă dintre un Lexus şi măslin o putem vedea pe tot globul. Pentru ca o societate să se dezvolte trebuie să găseasca un echilibru între sentimentul naţional şi dezvoltare. „Zidurile” care s-au prăbuşit în întreaga lume au dus la dispariţia diferenţelor dintre diferitele zone ale lumii. „Zidurile” au fost dărâmate de trei schimbări : schimbări în modul în care comunicăm, în care investim şi în modulîn care percepem lumea.