Keynesismul

Keynesismul

1.Notiunea de „keynesism”

Keynesismul este un curent de gandire economica dirijist care situeaza in centrul atentiei stabilitatea sistemului economiei de piata, in acelasi timp cu o ocupare deplina a fortei de munca, intr-o dezvoltare pe termen lung a economiei de piata.Numele acestui curent este legat de teoria economistului liberal J. M. Keynes.

2.Cadrul metodologic

La începutul sec XX si îndeosebi dupa sfârsitul primului razboi mondial, viata social-economica si politica a suferit importante transformari. Acestea în mare masura au fost determinate de aparitia si impunerea monopolului ca mod de organizare si conducere a vietii economice cu importante implicatii si în viata politica. În domeniul economic a crescut procesul de concentrare si centralizare a capitalului, a muncii si a productiei, s-a complicat mecanismul de functionare a economiei de piata si cresterea instabilitatii atât la scara nationala cât si la scara europeana si mondiala. Au aparut multiple probleme economice noi pentru veche gândire economica ce nu era în masura sa le rezolve, sa dea solutii rapide si eficiente. Se impunea o noua gândire si practica economica care sa raspunda noilor cerinte si legitati ale dezvoltarii social economice. Marea criza economica mondiala din anii 1924-1933 a zguduit din temelii întregul edificiu economic atât teoretic cât si practic, scotând în evidenta cauzele complexe si grave ale dereglarii mecanismului economic de piata. Sub impactul acestei crize s-a prabusit în primul rând dogma liberala a autoreglarii spontane a economiei de piata prin mecanismul preturilor. Vechile teorii economice a “mâinii invizibile” a lui A. Smith sau teoria pietei a lui Say s-au dovedit neputincioase în fata problemelor economice propulsate de marea criza; cresterea somajului, scaderea puterii de cumparare, falimentul productiei comertului si al consumului, deprecierea valorilor, marile deficiente a balantelor comerciale si de plati. În al doilea rând, a reiesit clar ca politica liberului schimb – ce consta în neinterventia statului în viata economica si în politica economica era falimentara. S-au evidentiat lacunele si deficientele paradigmelor clasice, incapacitatea acestora de a dirija si coordona noua dezvoltare sociala. În aceste conditii apar curente si noi paradigme social – economice dintre care un rol major l-a jucat teoria lui John Keynes (1883 -1946). Keynesismul reprezinta curentul cu cea mai larga raspândire în gândirea economica contemporana, atât în teorie cât si în politica economica din majoritatea tarilor capitaliste. Economisti de renume mondial, cel mai de seama economist la mijlocul secolului XX, profesor universitar la Colegiul Regal din Cambrige si reprezentantul Marii Britanii la Conferintele de pace de la Paris din 1919, BrettanWoods din anii 1944, J. Keynes este o figura de cea mai mare marime a gândirii economice contemporane. Opera economica a lui Keynes este vasta si diversa. Ea reflecta doua etape din gândirea sa economica. În prima etapa, Keynes evolueaza pe linia traditional neoclasica. În cadrul acestei etape se înscriu lucrari precum: Circulatia monetara si finantele in India (1917),Consecintele economice ale paci (1919),Eseu asupra reformei(1924),Tratat asupra banilor(1930). Dintre acestea se distinge “Consecintele economice ale pacii” unde critica delegatia britanica si alti oameni politici occidentali care nu au înteles ca despagubirile de razboi foarte mari impuse Germaniei nu sunt realiste, imposibil de recuperat, ca ele constituie o piedica în redresarea economica a Europei si deci si în echilibrarea economiei mondiale.A doua etapa este cea mai importanta din gândirea economica a lui J.Keynes, ea va evidentia noua sa gândire si personalitate economica. Aceasta etapa este dominata de lucrarea „Teoria generala a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii si banilor” 1936.Originile „Teoriei generala a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii si banilor” se regasesc in conditiile crizei economice internationale din 1929-1933,in insatisfactiile autorului legate de ce ofera pana atunci teoria economica.Initial Keynes si-a propus sa revizuiasca bazele teoretice ale Tratatului despre moneda,in care nu se ocupase suficient de fluctuatiile productiei in ansamblu,intr-o lucrarede mici dimensiunI.Ulterior,pornind de la revizuirea cursuluipe care il preda lucrarea s-a extins,incluzand legile sale psiholoice,incepand cu preferinta pentru lichiditate,continuand cu cea pentru consum,respectiv investitii,fluctuatiile productiei,importanta cererii efective,eficienta marginala a capitalului,rolul statului. Cartea a nascut numeroase dezbateri, atat in anii conceperii sale (1931-1936), cat si ulterior.Deschis dialogul Keynes insusi accepta ca „toata carte se doreste a fi regandita si rescrisa.Dar gandirea mea- spune el intr-o scrisoare adresata lui Hawtery nu este inca suficient de schimbata,incat sa fiu in pozitia de aface aces lucru ”. In 2005,Teoria generala a fost considerata in S.U.A. drept una dintre cele mai „periculoase cartii” din ultimii 200 de ani.In clasamentul conservatorilor americani,Keynes l-a surclasat chiar si pe Lenim.De altminteri,in primi ani cartea a fost interzisa, in S.U.A., cu exceptia Universitati Yale.Asadar o carte eretica ce a schimbat lumea.Criticata sau laudata, lucrarea a facut isorie influentand decisiv politicile economice si creind o noua paradigma economica.Cum spunea chiar Milton Fridman, „intr-un anume fel toti suntem Keynesieni” Spre deosebire de economisti dinaintea sa, Keynes nu vedea depresiune ca pe un purgativ necesar dupa toate excesele unei perioade de prosperitate.El inlatura credinta cuibarita in suflete cum ca suferinta economica are si ceva mantuitor.Asa cum arata Paul Kurgman in prefata sa la aceasta noua editie: „Teoria generala este o lucrare de un radicalism informat, disciplinat, intelectual.Ea a transformat felul in care toata lumea, inclusiv oponentii intelectuali ai lui Keynes, gandea despre economie.Dar acest lucru da nastere la o intrebare susceptibila sa starneasca mari pasiuni:suntem oare, la momentul de fata cu toti keynesieni”?(pag.47). Principala critic ce poate fi adusa Teoriei generale este faptul ca autorul ei a considerat ca mediul monetar al anilor 1930 se va permanetiza,va fi standardul in viitor,confundant astfel un episod cu o tendinta pe termen lung.Or,mediul monetar s-a schimbat foarte mult, singurul caz asemanator cu cel din anii ’30 aparand in Japonia in 1990 si apoi in intreaga lume odata cu criza declansata in 2008.Desi acum,in multe zone, somajul pare sa aiba mai mult de-a face cu probleme din partea ofertei decat cu o insuficienta a cereri.Apoi, Keynes a neglijat inflatia, care a devenit persistenta in anii ’70 si incorporata in anticipari.ceea ce a obligat politica monetara sa ridice ratele dobanzilor.Iar inflatia persistenta despre care vorbeam poate fi pusa in serama politicilor monetare si bugetare expansioniste, cheltuielior publice pre mari si a deficitelor bugetare, de inspiratie keynesista.Keynes a subestimat capacitatea economiilor de a evita randamentele descrescatoare.El nu a vazut riscul de inflatie pe termeen lung.De astfel, nici nu l-a interesat, cunoscuta fiind exprimarea „pe termen lung vom fi cu totii morti”.Deci pe Keynes l-a interesat termenul scurt si atunci ma intreb in ce masura teoria lui poate fi una generala-