Istoria Economiei

In urma razboiului ruso –romano – turc din 1877 – 1878, statul raman a devenit independent si suveran, s-a pus capat dominatiei otomane, relatiile cu alte state fiind constituide de aici incolo pe noi principii de drept international.

La 9 mai 1877 Adunarea Deputaţilor a proclamat independenţa de stat a României. De la tribuna Parlamentului, Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe, declara: „Sîntem independenţi, sîntem naţiune de sine stătătoare. [...] Sîntem o naţiune liberă şi independentă” .

Cucerirea independentei de stat a avut o inraurire covarsitoare asupra dezvoltarii economico – sociale a tarii, marcand inceputul unei perioade de dezvoltare moderna mai sustinuta a organismului economiei nationale. Acestea se integreaza tot mai mult in circuitul economic european si pe un plan mai larg chiar, ceea ce ofera posibilitati sporite pentru promovarea civilizatiei materiale si spirituale moderne.

In conditile aplicarii Legii rurale din 1864, industria mare a avut conditii mai bune de dezvoltate, intruncat cel putin o parte din sumele primite pentru despagubirea servitutiilor feudale putea fi investita in noi activitati, inclusiv in cele cu caracter industrial. Multi dintre fostii tarani dependenti, acum emancipati, dar unii neavand pamant suficient pentru munca si intretinerea familiilor lor, dupa un anumit timp, pierzandu-si pamantul, ca urmare a actiunii legilor economiei de piata, sunt nevoiti sa plece la orase si sa se angajeze ca lucratori salariati. Ca urmare, a crescut numarul intreprinderilor din industria mare. Astfel, potrivit datelor din ancheta industriala din anii 1901 – 1902 numarul intreprinderilor mai mari a sporit de la 51 in 1864 la 136 in 1878. dezvoltarea industriei mari, atat cat a avut loc in perioada respectiva, a fost stimulata, in general, de cresterea cererii interne de produse industriale, de consum individual si productiv, dar ea era franata de insuficienta de capital, de muncitori calificati, de spirit de intreprindere si organizare, de concurenta fabricatelor straine si cu deosebire de dependenta fata de Poarta Otomana, care, prin impunerea prevederilor tratatelor comerciale incheiate de ea cu puteri europene, impiedica promovarea de catre statul roman al unei politici economice care sa sustina dezvoltarea industriala .

In perioada 1859-1916, evolutia comertului exterior a fost marcata de existenta celor doua tipuri de politica economica adoptate de statul roman:

• Regimul liberului schimb ( 1859-1886)

• Regimul protectionist (1886-1916)

Intre anii 1876-1886 dezvoltarea industriei mari a fost afectata de Conventia comerciala incheiata in 1875 intre Romania si Austro – Ungaria.

Ca si Mesajul domnesc din decembrie 1859, care, avand in vedere si considerente politice, intre care lipsa de independenta a tarii si conditionarea politicii ei comerciale externe de regimul vamal otoman, a proclamat regimul comertului exterior in conceptia liberului schimb, si incheierea Conveentiei mentionate, urmata de incheierea unor conventii similare cu Rusioa si Germania, precum si a unor aranjamente comerciale cu Franta, Italia, Anglia si alte tari, a prezentat afirmarea aspiratiei de emancipareeconomica a romaniei, prin consacrarea dreptului de a inchiria tratate comerciale cu alte state, drept contestat cu vehementa de Poarta Otomana. Conventia este supusa dezbaterii si aprobata in Parlamentul Romaniei, dar ea declanseaza una din marile dispute ale lumii politice si economice a timpului, intre adeptii liberului schimb in comertul exterior si cei ai protectionismului industrial.

Adeptii liberului schimb in comertul exterior isi argumenteaza pozitia cu considerente politice, intre care recunoasterea de catre Austro – Ungaria a autonomiei Romaniei, dar si cu considerente economice, stipulate in Conventia, intre care usurarea prin scutirea de taxe vamale, a exporturilor de cereale, animale si produse animaliere din Romania in Austro – Ungaria si a importurilor in Romania din Austro – Ungaria a produselor industriale, prin scutirea de taxe vamale, ca, de exemplu, la masini, carbuni, pertol, produse chimice, sau taxe vamale reduse la produse industriale de larg consum, scutirea de orice taxa vamala a tranzitului marfurilor romanesti din Austro – Ungaria si a celor austro – ungare prin Romania, posibilitatea pentru companiile de navigatie romane si austro – ungare de a obtine in porturi trenurile necesare pentru amplasarea de birouri, ateliere, magazii, unele dintre acestea din urma considerate antrepozite, cu respectarea legilor in vigoare ale fiecarei tari. Toate acestea, argumentau sustinatorii Conventiei, favorizeaza dezvoltarea comertului exterior si , prin acesta, si dezvoltarea economiei moderne in Romania .

Adoptarea regimului liberului schimb comercial a fost sprijinita in exterior de tarile industrializate, interesate in obtinerea unor debusee pe piata Romaneasca pentru produsele lor, respectiv in achizitionarea de materii prime necesare, ieftine. Dupa cucerirea independentei, acest regim a continuat sa functioneze pe baza conventiilor cu Austro – Ungaria, Germania, Franta, incheiate pe baze liber – schimbiste. In interior aplicarea acestui regim a fost sprijinita de mari comercianti importatori si exportatori, de mari stapanitori de pamanturi si arendasi interesati in valorificarea productiei agricole la export si cumpararea din afara granitelor de marfuri industriale ieftine, fara taxe protectioniste .