Investiții străine - balanța de plăți

Investiţiile străine, în cadrul unei industrii globale, constituie factorul-cheie fără participarea căruia procesul producţiei internaţionale ar fi fost imposibil.

În plan teoretic, investiţia constituie un plasament pe termen lung pentru care se prezumă efecte favorabile; o alocare de resurse, de capitaluri economisite, în activităţi profitabile, în speranţa recuperării lor pe seama veniturilor viitoare, superioare; o modificare a patrimoniului generată de realizarea unor imobilizări corporale, necorporale şi chiar financiare; un proces economic complex, generator al altor procese (de exploatare, de producţie, prestaţii etc).

În plan practic, tot ceea ce întreprinde omul, entitatea sau comunitatea, pentru a-şi depăşi „condiţia” statică, deci într-un context temporal dinamic înseamnă, în fapt, investiţie, fiind vorba despre orice efort de creştere şi instruire a tinerei generaţii, de formare a forţei de muncă constituie o investiţie continuă. Construcţiile de case, de fabrici, de întreprinderi, de şcoli şi spitale, achiziţiile de bunuri pentru folosinţă îndelungată, achiziţiile de titluri şi active financiare etc. constituie forme concrete, reale şi diversificate ale investiţiilor.

Investițiile sunt de natură internă sau externă. Investițiile străine desemnează orice investiție efectuată de o companie particular sau de o persoană din altă țară decât cea de origine exceptând ajutoarele guvernamentale.

Când un investitor decide să investească el poate allege următoarele modalități de investire:

• Construirea unor sacietăți sau deschiderea unei filiae într-o țară;

• Cumpărarea unei firme străine;

• Fuzionarea cu o firmă străină

• Investirea unei părți din profit de către o filială din străinătate în aceeași țară sau în altă țară;

• Încheierea de contracte de leasing sau franciză;

• Cumpărarea de acțiuni emise pe o piață străină sau emise pe o piață din altă țară;

• Achiziționarea de obligațiuni emise de către firme din alte țări.

Investițiile internaționale pot fi atât directe cât și de portofoliu. Investiția directă implică o relație pe termen lung, adică un interes al investitorului de durată. Investiția de portofoliu se referă la deținerea de hârtii de valoare însă investitorii respective nu controlează afacerea respectivă.

Investițiile străine s-au dezvoltat în mod deosebit în ultimele decenii. Deciziile corporațiilor transnaționale sunt determinate de existența fondurilor disponibile pentru investiții, din profitul întreprinderilor sau prin împrumuturi.

Corporațiile transnaționale urmăresc reducerea costurilor și creșterea eficienței. Exstă deci o corelație directă între fluxurile de nvestiții directe și producția internă a piețelor. Există mai mulți factori pentru cererea de investiții pe plan internațional:

• Dimensiunea pieei externe, apariția unei noi piețe face ca acestea să devină atractive pentru firmele din țările care se confruntă cu recesiunea;

• Ciclul economic, în perioadele de recesiune asistăm la migrarea capitalurilor către piețele externe mai profitabile;

• Fuziunile și preluările de întreprinderi străine, întreprinderile locale mici sunt preluate de către corporațiile transnaționale;

• Măsurile de politică economică ce au effect pe termen lung asupra investițiilor;

• Liberalizarea contului de capital în majoritatea țărilor;

• Fluctuațiile înregistrate de cursul de schimb și regimul valutar din fiecare țară;

• Liberalizarea regimului investițiilor străine, liberalizarea s-a produs pe fondul rezultatelor slabe ale întreprinderilor de stat și al accentuării deficitelor bugetare pe plan mondial;

• Programele de privatizare;

• Promovarea investițională a țărilor, poate fi privită atât din cunct de vedere al statelor cât și al țărilor în curs de dezvoltare.

Statele dezvoltate care domină piața internațională a investițiilor au fost primele care au dezvoltat politicile de promovare a investițiilor. Astfel ele și-au creat beneficii de ordin social și avantaje competitive față de alte țări.

În ceea ce privește țările în curs de dezvoltare, deschiderea lor economică și liberalizarea regimului investițiilor s-a produs pe fondul încercărilor de redresare economică.

Tipuri de investiții străine directe după contribuția fluxului de participații străine la capitalul întreprinderilor în care investesc:

• Investiții Greenfield, reprezintă înființarea de întreprinderi de către sau împreună cu investitori străini (investiții pornite de la 0);

• Investiții brownfield, diferențiate în:

• Fuziuni și achiziții, ce reprezintă preluarea integrală sau parțială de întreprinderi de către investitori străini de la rezidenți;

• Dezvoltarea de firme, adică majorarea deținerilor de capital ale investitorilor străini.

Investițiile străine de portofoliu presupun utilizarea unor resurse bănești pentru achiziționarea de pe piața financiară a unor valorii mobiliare emise de o firmă străină.

Investitorii de portofoliu evaluează perspectiva fiecărui instrument în care ar dori să investească și plasează fondurile în funcție de evoluția acestor instrumente în care ar dori să investească și pasează fondurile în funcție de evoluția acestor instrumente pe piețele financiare. Ei sunt interesați de protejarea capitalului lor, de sporirea acestuia și de veniturile pe care le poate genera respectiva investiție.

In prezent, pe scena financiară internațională, uriașe sume reprezentând investiții de portofoliu circulă între burse și alte centre financiare.

Responsabilitatea creșterii acestor fluxuri de capital o dețin piețele derivate. Derivatele sunt contracte ce au la bază active precum valute, mărfuri sau titluri.

Un contract se poate baza pe:

-achiziționarea de valute la un preț convenit la o dată viitoare (forward excenge contract)

-achiziționarea de mărfuri la un pret convenit la o dată viitoare (futures contract)

-achiziționarea unei opțiuni de a vinde un număr de acțiuni la un preț fixat într-o perioadă de tinp specificată (share options)

-investitorii de portofoliu pot fi instituții financiare sau brokeri, investitori instituționali precum societăți de asigurări sau fonduri de pensii, companii industriale sau conerciale, sau indivizi.