Integrarea Economică Regională a Republicii Moldova

Fenomenul de integrare economică regională se manifestă actualmente într-un mod foarte impunător şi dinamic prin dezvoltarea relaţiilor comerciale pe bază regională şi multiplicarea blocurilor comerciale, constituind o etapă esenţială pentru o integrare complexă în economia mondială.

Uniunea Europeană reprezintă la ora actuală modelul cel mai desăvârşit de integrare regională. Este incontestabil, că construcţia europeană rămâne un subiect de dezbateri permanente, deoarece chiar în ciuda faptului că îi sunt imputate un şir de vicisitudini şi critici, acest proces a avansat pînă la etapa superioară de integrare, fapt ce îi imprimă un caracter unic cu influenţă determinantă în lume.

Dar percepţia generală despre Uniunea Europeană se modifică foarte rapid din cauza evoluţiei vertiginoase a evenimentelor şi factorilor ce afectează dezvoltarea ei şi care, în consecinţă, generează o multitudine de probleme cu referinţă la comerţul exterior şi piaţa unică, la politica agricolă şi competiţională, la piaţa financiară şi uniunea monetară, probleme de ordin social şi de coeziune regională, etc. Aşa cum acoperirea acestei game largi şi variate de probleme implică riscul simplificării extreme a unor aspecte importante ce ţin direct de subiectul cercetării, am considerat necesar să depistez din imensa complexitate a problemelor integrării europene acele elemente care caracterizează evoluţia comerţului exterior al Uniunii Europene.

Strategia de promovare a exportului Republicii Moldova pentru anii 2006-2008 sublinia imperativul reorientării exportului către UE, enumerând unele constrângeri pentru exportatorii autohtoni în derularea exportului pe pieţele UE, printre care : saturaţia pieţei; nivelul înalt de competitivitate între exportatori; cerinţe şi standarde foarte înalte; presiunea continuă a preţurilor; costuri înalte de marketing şi de promovare.

Dificultatea accesibilităţii produselor moldoveneşti pe piaţa UE constă, deci, în concurenţa acerbă la care se mai adaugă standardele de calitate foarte greu de obţinut pentru majoritatea întreprinderilor moldoveneşti.

Pentru ca produsele moldoveneşti să pătrundă pe piaţa UE se impune ridicarea competitivităţii lor, îmbunătăţirea calităţii, reducerea cheltuielilor de producţie. În plan tehnic sunt necesare măsuri cardinale pentru modernizarea întreprinderilor, reutilarea lor şi retehnologizarea proceselor de producţie. Un factor nu mai puţin important al accesibilităţii produselor moldoveneşti pe piaţa UE este cunoaşterea regulamentelor şi regulilor existente pe piaţa UE, a particularităţilor comportamentului consumatorilor.

Majoritatea exporturilor moldoveneşti cad sub incidenţa categoriei cu taxe relativ înalte, de aceea este important pentru autorităţile moldoveneşti să ia în considerare acest aspect în cadrul negocierilor de micşorare a taxelor preferenţiale pentru acele categorii de mărfuri pe care Moldova le-ar putea, de facto, exporta. Ţinând cont de structura exportului Republicii Moldova către Uniunea Europeană, care este dominată de produse agricole, ar fi binevenită extinderea schemei SGP (Sistemul Generalizat de Preferinţe) prin includerea în cadrul preferinţelor a unor produse strategice pentru Moldova, precum vinul, produse agricole prelucrate, fapt ce ar avea un impact pozitiv asupra creşterii ponderii exporturilor Republicii Moldova către Uniunea Europeană.

OPORTUNITĂŢILE PIERDUTE ŞI COSTURILE INTEGRĂRII REPUBLICII MOLDOVA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Evaluarea stării actuale de lucruri .

Integrarea Moldovei în UE a început odată cu semnarea Acordului de Parteneriat şi Cooperare (1994) şi Declararea integrării europene drept obiectiv strategic prioritar al ţării (2003). După implementarea Planului de Acţiuni RM–UE (2005- 2007) şi obţinerea Preferinţelor Comerciale Autonome (2008), Moldova este pregătită, în linii generale, pentru a trece de la „integrarea europeană” la instituţionalizarea „aderării” la UE.

Comunitatea ştiinţifică din Moldova a cercetat toate aspectele integrării europene, dar fără coerenţă şi coordonare eficientă în această privinţă, fapt ce n-a permis elaborarea unui document (tratat) ştiinţific ce-ar fi servit drept bază pentru organizarea de dezbateri publice şi drept ghid obligatoriu în activitatea parlamentului şi guvernului.