Instituțiile Uniunii Europene

Statele membre ale Uniunii Europene au delegat o parte dintre puterile lor acesteia, astfel încât în domenii specifice, de interes comun, deciziile sunt luate la nivel european, de către instituţiile europene.

Principalele instituţii decizionale sunt: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Consiliul European și Comisia Europeană. Aceste instituţii elaborează politici şi adoptă acte (regulamente, directive, decizii) care sunt aplicate pe tot teritoriul UE. Aplicarea normelor UE este supravegheată de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, iar partea financiară a activităţilor este verificată de către Curtea de Conturi Europeană.

Pe lângă instituţii, UE include o serie de organisme specializate, cu rol financiar, consultativ etc.

PARLAMENTUL EUROPEAN (PE)

Parlamentul European este singura instituţie a Uniunii Europene ai cărei membri sunt aleşi direct de către cetăţenii Statelor Membre.

Istoric: A fost înfiinţat prin tratatele fondatoare ale Comunităţilor Europene. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) avea o Adunare Comună, care s-a transformat, după crearea celorlalte două comunităţi, Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom), în Adunarea Parlamentară Europeană, fiind comună pentru toate cele trei comunităţi. Denumirea de Parlamentul European o are din 1962. Iniţial a avut un rol pur consultativ, puterile sale au fost însă extinse prin fiecare tratat semnat.

Funcţii: Parlamentul European are trei funcţii principale:

- funcţia legislativă: în cadrul Uniunii Europene, puterea legislativă este deţinută de către Parlamentul European, alături de Consiliul Uniunii Europene.

- controlul democratic asupra celorlalte instituţii europene, funcţie exercitată prin: aprobarea numirii

preşedintelui Comisiei Europene şi apoi a întregului colegiu al comisarilor, în ansamblu; posibilitatea de a obliga toţi membrii Comisiei Europene să demisioneze, prin votul unei moţiuni de cenzură (cu o majoritate de 2/3). De asemenea, Comisia prezintă periodic Parlamentului rapoarte, cum ar fi: Raportul anual al Comisiei privind funcţionarea Comunităţilor sau Raportul anual privind execuţia bugetului.

- funcţia bugetară: bugetul UE este stabilit, în fiecare an, de către Parlament şi de către Consiliul Uniunii

Europene, pe baza propunerii Comisiei. Bugetul Uniunii Europene intră în vigoare după ce este semnat de către preşedintele Parlamentului, de regulă, în luna decembrie. În plus, Comisia pentru Control Bugetar a Parlamentului monitorizează modul în care este utilizat bugetul. În fiecare an, gestionarea de către Comisie a bugetului pentru anul financiar anterior este supusă aprobării Parlamentului („descărcarea de gestiune”).

Alegeri: Primele alegeri prin vot universal direct au avut loc în iunie 1979. Membrii Parlamentului sunt aleşi pe o durată de 5 ani. Orice cetăţean al Uniunii Europene poate vota sau candida la alegerile europene în ţara în care locuieşte, indiferent de naţionalitatea sa.

Componenţă: În prezent, Parlamentul European are 734 de membri din cele 27 de state membre UE. Numărul de mandate este repartizat pe ţări, în funcţie de mărimea acestora. Astfel, Germania are cel mai mare număr de membri (99), iar Malta pe cel mai mic (5). România are 33 memebri, urmând ca în urmatorul mandat numărul acestora să crescă la 35, rezultând un număr maxim de 736 deputați.

Preşedintele reprezintă Parlamentul la evenimentele cu caracter oficial şi în relaţiile internaţionale, prezidează sesiunile plenare ale Parlamentului, precum şi întâlnirile Biroului şi ale Conferinţei Preşedinţilor Grupurilor Politice . Preşedintele PE participă şi la reuniunile Consiliului European, unde prezintă punctul de vedere al PE cu privire la problemele aflate pe ordinea de zi.

Grupuri politice: Deputaţii în Parlamentul European sunt grupaţi în funcţie de afinitatea politică şi nu de naţionalitate. În prezent există șapte grupuri politice în Parlamentul European: Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat), Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, Conservatorii și Reformiștii Europeni, Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, Grupul Europa Libertății și Democrației.

Organizare: În lucrul Parlamentului European, se disting două etape:

- pregătirea sesiunilor plenare, în comisiile parlamentare . Înaintea fiecărui vot din cadrul şedinţelor plenare, grupurile politice examinează rapoartele elaborate de comisiile parlamentare şi depun amendamente.

- sesiunile plenare, în cadrul cărora sunt analizate propunerile legislative şi sunt votate eventuale amendamente.

Sediul: Parlamentul European se reuneşte în plen, la Strasbourg, o săptămână în fiecare lună. Unele reuniuni plenare au loc la Bruxelles, unde se ţin şi reuniunile în cadrul comisiilor. Secretariatul general al Parlamentului European se află la Luxemburg.

În fiecare stat membru al Uniunii se găseşte câte un Birou de informare al Parlamentului .

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

Denumit şi Consiliul de Miniştri, Consiliul Uniunii Europene reprezintă Statele Membre, la reuniunile sale participând miniştri ai acestora.

Istoric: Consiliul a fost înfiinţat prin tratatele fondatoare, în anii 1950. Spre deosebire de Parlamentul European, care a fost, încă din 1958, o instituţie comună pentru toate cele trei Comunităţi Europene, a existat câte un Consiliu pentru fiecare comunitate, până la intrarea în vigoare a Tratatului de fuziune, în 1967.

Funcţii:

Consiliul are şase funcţii principale:

- funcţia legislativă: cea mai mare parte a legislaţiei UE este adoptată de către Consiliu, împreună cu Parlamentul European.

- coordonarea politicilor Statelor Membre: Consiliul UE coordonează politicile economice ale Statelor Membre, în baza unor orientări generale în acest domeniu.

- încheierea acordurilor internaţionale între UE şi alte state sau organizaţii internaţionale: Consiliul semnează acorduri între UE şi state nemembre sau între UE şi diferite organizaţii internaţionale.

- funcţia bugetară: bugetul UE este decis anual de către Consiliul UE, împreună cu Parlamentul European, Consiliul luând deciziile finale cu privire la cheltuielile obligatorii .

- elaborarea politicii externe şi de securitate comună (PESC) : politica externă, securitatea şi apărarea sunt domenii în care fiecare Stat Membru acţionează independent. Cu toate acestea, acţiunea comună se

dovedeşte, de multe ori, mai eficientă. Statele membre UE iau decizii comune în acest domeniu, în cadrul

Consilului UE, principalul for de desfăşurare a cooperării interguvernamentale în acest domeniu.