Instituții Europene cu Rol Decizional

1. Instituțiile europene

Principalele instituţii cu rol decizional ale Uniunii Europene sunt reprezentate de Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Consiliul European, Comisia Europeană, Curtea Europeană de Justiţie și Curtea Europeană de Conturi. Rol consultativ în procesul de decizie au Comitetul Economic şi Social, Comitetul Regiunilor, Comitetul monetar, Comitetul guvernatorilor băncilor centrale europene și Ombudsmanul European. Instituțiile financiare sunt reprezentate de Banca Europeană de Investiţii – care sprijină implementarea politicilor Uniunii Europene – şi Banca Central Europeană – creată în scopul sprijinirii uniunii economice şi monetare.

2. Parlamentul European

Parlamentul European a fost înfiinţat prin Tratatul de la Roma în anul 1957 pentru a reprezenta cetățenii fiecărui stat membru, fiind singura instituţie a cărei componenţă este stabilită prin alegeri libere, la nivel european şi ale cărei şedinţe şi deliberări sunt publice.

Iniţial, Parlamentul European a fost organizat ca un ansamblu deliberativ, cu funcţie consultativă şi constituit din membri ai parlamentelor naţionale. Tratatele de la Maastricht şi de la Amsterdam au adus schimbări majore ale rolului Parlamentului European, acesta devenind un organ cu funcţii politice şi cu puteri legislative şi bugetare.

Primele alegeri parlamentare au avut loc în 1979, din acel moment desfăşurându-se sistematic o dată la fiecare 5 ani. Membrii Parlamentului European sunt aleși direct de către cetățenii Uniunii Europene pe baza unui scrutin special organizat în fiecare stat membru.

De asemenea, Parlamentul European numeşte Ombudsmanul European pe o perioadă de cinci ani, echivalentă mandatului parlamentar, menţinând astfel legătura cu cetăţenii Uniunii Europene.

Numărul de locuri al unui stat membru în parlament este proporțional cu populația acestuia, astfel ajungându-se la un prag minim de 5 și respectiv maxim de 99 de deputați pentru fiecare stat membru, cu un total de 732 de parlamentari europeni acesta fiind și maximul de parlamentari stabilit prin Tratatul de la Nisa.

Parlamentul European are trei sedii, sesiunile plenare având loc la Strasbourg în fiecare lună timp de o săptămână, comitetele speciale se întrunesc de regulă la Bruxelles, iar secretariatul este localizat în Luxemburg.

Din punct de vedere al organizării, Parlamentul European are următoarele structuri:

• Președinte – reprezintă Parlamentul la evenimentele cu caracter oficial și în relațiile internaționale, prezidează sesiunile plenare ale Parlamentului și ședințele interne.

• Birou parlamentar – organul de reglementare responsabil cu bugetul Parlamentului, cu problemele administrative, organizatorice și de personal.

• Conferința președinților – organ politic al Parlamentului, construit din Președintele Parlamentului și președinții grupărilor politice, responsabil cu stabilirea ordinii de zi a ședințelor plenare, fixarea calendarului activităților desfășurate de organismele parlamentare și stabilirea competenței comisiilor și delegațiilor parlamentare, precum și numărului membrilor acestora.

• Comitete – organizează activitatea Parlamentului European pe domenii de activitate şi sunt împărţite în comitete permanente (17), comitete temporare (6) şi comitete parlamentare mixte - ce menţin relaţiile cu parlamentele ţărilor candidate.

• Secretariat – 3.500 de funcţionari ce lucrează în serviciul Parlamentului European.

Rolul Parlamentului în cadrul Uniunii Europene are în vedere:

• Examinarea şi adoptarea legislaţiei comunitare, alături de Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri), prin procedura de co-decizie.

• Aprobarea şi monitorizarea bugetului Uniunii Europene.

• Exercitarea funcţiei de control asupra altor instituţii ale Uniunii Europene, cu posibilitatea de a înfiinţa comisii de anchetă.

• Aprobarea acordurilor internaţionale majore, cum ar fi acordurile privind aderarea de noi state membre şi acordurile comerciale sau de asociere între Uniunea Europeană şi alte ţări.

Procedurile de decizie aplicabile la nivelul Parlamentului sunt:

• Procedura de co-decizie – Parlamentul împarte puterea legislativă cu Consiliul.

• Procedura de aviz conform – acordul Parlamentului este obligatoriu pentru adoptarea unor anumite acte legislative.

• Procedura de cooperare – Parlamentul poate influenţa deciziile Consiliului prin dreptul de a aduce amendamente propunerilor acestuia – această procedură a fost limitată, în urma Tratatului de la Amsterdam, la câteva situaţii ce privesc uniunea economică şi monetară.

• Procedura de consultare – Parlamentului îi este cerută o opinie, ce este fundamentată de unu din comitetele sale.