Inovația și sistemul antreprenorial - Peter Druker

Introducere

Cărţile lui Peter Ferdinand Drucker (19 Noiembrie, 1909 – 11 Noiembrie, 2005),cel mai influent şi mai citit gânditor şi autor de lucrări în domeniul managementului,au fost bestseller-uri în America şi în alte peste douăzeci de ţări. A publicat frecvent în reviste şi a fost redactor la Wall Street Journal. Druker a făcut o carieră prestigioasă ca profesor; peste douăzeci de ani a fost profesor de management la Graduate Business School din New York University. Din 1971 a fost profesor de ştiinţe sociale la Claremont Graduate School,California.

Lucrarea prezintă inovaţia şi sistemul antreprenorial ca practică şi disciplină. Aceasta diferă,atât ca intenţie cât şi realizare,de multe din cărţile şi articolele despre inovaţie şi sistemul antreprenorial publicate până în anul 1985.Ca şi acestea , ea afirmă importanţa inovaţiei şi a sistemului antreprenorial.

Având caracter practic fără a fi o lucrare de tip "îndrumar, ea propune soluţii pentru întrebările : ce,când şi de ce? , prezintă iniţial definiţii ale inovaţiei şi sistemului antreprenorial,diferitele tipuri şi aspecte dar şi cazurile în care acestea pot apărea. Drucker apoi continuă cu o analiză despre cum acești factori pot fi promovaţi în orice afacere.

Cartea este împărţită în trei părţi principale :

-Partea I : "Practica Inovaţiei" - Drucker defineşte inovarea ca un mijloc prin care antreprenorii pot exploata schimbarea pentru a crea noi servicii şi oportunităţi de afaceri.

-Partea a II-a : "Practica Sistemului Antreprenorial" - se concentrează pe strategii manageriale pentru noile societăţi, afaceri existente și instituții de serviciu public.

-Partea a III-a : "Strategiile antreprenoriale" - analizează practici şi politici pe care antreprenorii ar trebui să le urmeze.

Partea întâi : "Practica inovaţiei"

1.Economia antreprenorială sistematică

Definiţia de antreprenor poate avea mai multe înţelesuri : o persoană care scoate resursele economice dintr-un domeniu cu productivitate scăzută şi le introduce într-un domeniu cu productivitate ridicată şi cu randament mai mare; deseori este definit ca cineva care îşi începe propria sa afacere de proporţii mici.

Economia antreprenorială se bazează pe aplicarea de concepte şi tehnici de management, standardizarea produsului, proiectarea tehnologiei şi a uneltelor,totul pe baza analizei muncii care urma a fi depusă, apoi stabilind standardele necesare, reuşind astfel să crească radical randamentul resurselor şi creând o nouă piaţă şi un nou consumator.

În afară de noutate şi amploare, o întreprindere trebuie sa prezinte anumite caracteristici pentru a fi de tip antreprenorial. De asemenea o întreprindere nu trebuie să fie mică şi nouă ca să fie antreprenorială, sistemul antreprenorial practicându-se şi de către întreprinderi mari,deseori vechi.

Sistemul antreprenorial se bazează pe teoria privind economia şi societatea,fiind mai mult o trăsătură de comportament decât de personalitate. Acesta este riscant pentru că majoritatea antreprenorilor nu ştiu ce fac,lipsindu-le metodologia, încălcând astfel legi elementare şi bine cunoscute.

2.Inovaţia cu un scop bine determinat şi cele şapte surse ale posibilităţilor de inovare

Inovaţia este instrumentul specific sistemului antreprenorial,inovaţia creează un mijloc. Antreprenorii inovează. Cea mai mare resursă in economie este puterea de cumpărare.

Primele patru surse se află în cadrul întreprinderilor. Acestea sunt: neprevăzutul (succesul, eşecul, evenimentul neaşteptat); incongruenţa (dintre realitate aşa cum este de fapt şi realitatea cum ar trebui să fie); inovaţia bazată pe necesitatea procesului ; schimbările din structura industriei sau din structura pieţei care iau lumea pe nepregătite.

Alte trei surse implică schimbări în afara întreprinderii sau industriei : demografice; schimbări in receptivitate,dispoziţie şi înţelegere ; cunoştinţe noi atât ştiinţifice cât şi neştiinţifice.

Cele şapte surse necesită o analiză separată,pentru că fiecare are caracteristicile sale diferite.

3.Sursa : Neprevăzutul

Succesul neaşteptat impune inovaţia, nu este numai o ocazie de inovaţie. Poate să irite sau să nu fie sesizat deloc. Cere seriozitate,să dispună de cel mai capabil personal şi de sprijin din partea conducerii.

Eşecul neaşteptat nu poate fi respins şi niciodată nu trec neobservate. Este văzut ca un simptom al ocaziei de inovaţie şi trebuie să fie luat în serios. Presupunerile pe care se baza un produs,proiectarea lui sau strategia lui,nu se mai potrivesc cu realitatea.