Inflatia este procesul de crestere semnificativa si persistenta a nivelului preturilor. In
perioadele in care se manifesta fenomenele inflationiste, influenta preturilor care cresc este
mai mare decat a celor care scad, astfel incat, pe total, nivelul mediu al preturilor va creste.
De asemenea, inflatia mai poate fi definita prin scaderea puterii de cumparare a unei
unitati monetare (respectiv a cantitatii de bunuri si servicii ce poate fi achizitionata prin
intermediul unei unitati monetare).
De obicei, o crestere a nivelului mediu al preturilor de sub 1% anual nu este
considerata inflatie. Un nivel al inflatiei intre 1 si 3 % pe an este considerat rezonabil pentru
o economie in expansiune, iar o astfel de inflatie se numeste inflatie taratoare. La polul opus
se situeaza situatia in care inflatia este de peste 50% pe luna, caz in care avem hiperinflatie.
Pe termen lung inflatia este prezenta in orice economie. Deci, fenomenul nu poate fi
controlat in totalitate, ci doar influentat. Inflatia nu este ,,paguboasa" pentru toata lumea. Cei
care anticipeaza corect evolutia acesteia au de castigat, in timp ce cei care nu o pot anticipa au
in general de pierdut.
Inflatia este un obstacol important in calea implementarii politicilor economice de
crestere economica, datorita faptului ca anticiparile agentilor nu mai pot fi efectuate corect, si
de aici o risipa de resurse si o neincredere in politicile implementate de puterea publica.
Este necesar sa facem distinctie intre inflatia anticipata si inflatia neanticipata.
Inflatia neanticipata este acea crestere surprinzatoare a preturilor, crestere care nu a fost
anticipata de catre agentii economici. Acest nivel al inflatiei poate fi mai mare decat nivelul
real, determinat ex-post, sau mai mic decat acesta. Inflatia anticipata este acea inflatie pe
care agentii economici o asteapta in decursul perioadei urmatoare. Procesul inflationist
determina o redistribuire a veniturilor intre agentii care imprumuta bani si cei care dau cu
imprumut.
Masurarea inflatiei
Inflatia poate fi masurata prin intermediul mai multor indicatori. Cei mai importanti
dintre acestia sunt:
a) indicele preturilor bunurilor de consum (IPC);
b) indicele preturilor de productie (IPP);
c) indicele general al preturilor (IGP);
d) deflatorul PIB.
Indicele preturilor bunurilor de consum (IPC) masoara evolutia preturilor unui cos de
produse semnificativ pentru cheltuielile efectuate de o gospodarie reprezentativa.
Inflatia si somajul
159
Componentele acestui cos si ponderea acestora in cheltuielile totale sunt determinate de catre
Institutul National de Statistica pe baza unor studii efectuate prin sondaj asupra gospodariilor
din Romania.
Indicele preturilor de productie (IPP) masoara evolutia preturilor in stadiile anterioare
consumului final, respectiv preturile materiior prime, al semifabricatelor si ale produselor
finite inainte a fi livrate pe piata.
Indicele general al preturilor (IGP) masoara evolutia tuturor preturilor din economie,
respectiv atat a preturilor bunurilor consumate de catre gospodarii cat si a preturilor bunurilor
care intra in procesele de productie. Acesta reprezinta cel mai general mod de masurare al
inflatiei.
Deflatorul PIB arata evolutia nivelului mediu al preturilor tuturor bunurilor si
serviciilor incluse in PIB, si se calculeaza astfel:
Deflatorul PIB = 100
PIBreal
PIB nominal ?
Diferenta dintre IGP si deflatorul PIB provine din structura diferita a bunurilor si
serviciilor care sunt incluse in fiecare dintre acestia. Daca deflatorul PIB se calculeaza pe baza
bunurilor si serviciilor produse in interiorul tarii, indicele general al preturilor se calculeaza
tinand cont si de produsele importate.
Cele mai generale masuri pentru inflatie sunt indicele general al preturilor si deflatorul
PIB.
In aprecierea indicatorilor care descriu inflatia apar si diverse probleme, cum ar fi:
- pentru toti indicatorii, pe parcursul perioadei analizate ponderile cantitatilor
consumate se presupun a fi nemodificate. Aceasta ipoteza nu este absolut corecta
(satisfacatoare), deoarece pe parcursul unui an apar diverse efecte de substitutie
datorate modificarilor preturilor, ceea ce conduce la modificarea ponderilor cu care
bunurile si serviciile intra in calculul indicilor corespunzatori.
- alta problema o constituie cresterea calitatii bunurilor si serviciilor. De
exemplu, calitatea televizoarelor a evoluat permanent, trecand de la cele alb-negru la
cele color. Preturile, de asemenea au crescut, insa nu mai este vorba de acelasi
produs. In statistica se inregistreaza doar cresterea pretului la produsul "televizor",
fara a se tine seama ce modificarile calitative. Astfel, cresterea preturilor datorita
cresterii calitatii produselor nu mai poate fi privita drept inflatie.
- in mod analog apare problema produselor noi, care nu au existat in perioada
anterioara, dar vor intra in uzul curent in perioada curenta. Pentru acestea nu exista
un termen de comparatie, deci si estimarea influentei acestora asupra modificarii
preturilor este dificil de evaluat.
- in cazul indicelui preturilor bunurilor de consum apare problema
reprezentativitatii cosului de bunuri selectionat pentru a face calculele. Chiar daca la
inceputul perioadei acesta este reprezentativ, pe parcurs este posibil ca structura
consumului sa se modifice, si de aici si reprezentativitatea cosului de consum.
Fisiere in arhiva (1):
