Inflatia este procesul de crestere semnificativa si persistenta a nivelului preturilor. In perioadele in care se manifesta fenomenele inflationiste, influenta preturilor care cresc este mai mare decat a celor care scad, astfel incat, pe total, nivelul mediu al preturilor va creste. De asemenea, inflatia mai poate fi definita prin scaderea puterii de cumparare a unei unitati monetare (respectiv a cantitatii de bunuri si servicii ce poate fi achizitionata prin intermediul unei unitati monetare). De obicei, o crestere a nivelului mediu al preturilor de sub 1% anual nu este considerata inflatie. Un nivel al inflatiei intre 1 si 3 % pe an este considerat rezonabil pentru o economie in expansiune, iar o astfel de inflatie se numeste inflatie taratoare. La polul opus se situeaza situatia in care inflatia este de peste 50% pe luna, caz in care avem hiperinflatie. Pe termen lung inflatia este prezenta in orice economie. Deci, fenomenul nu poate fi controlat in totalitate, ci doar influentat. Inflatia nu este ,,paguboasa" pentru toata lumea. Cei care anticipeaza corect evolutia acesteia au de castigat, in timp ce cei care nu o pot anticipa au in general de pierdut. Inflatia este un obstacol important in calea implementarii politicilor economice de crestere economica, datorita faptului ca anticiparile agentilor nu mai pot fi efectuate corect, si de aici o risipa de resurse si o neincredere in politicile implementate de puterea publica. Este necesar sa facem distinctie intre inflatia anticipata si inflatia neanticipata. Inflatia neanticipata este acea crestere surprinzatoare a preturilor, crestere care nu a fost anticipata de catre agentii economici. Acest nivel al inflatiei poate fi mai mare decat nivelul real, determinat ex-post, sau mai mic decat acesta. Inflatia anticipata este acea inflatie pe care agentii economici o asteapta in decursul perioadei urmatoare. Procesul inflationist determina o redistribuire a veniturilor intre agentii care imprumuta bani si cei care dau cu imprumut. Masurarea inflatiei Inflatia poate fi masurata prin intermediul mai multor indicatori. Cei mai importanti dintre acestia sunt: a) indicele preturilor bunurilor de consum (IPC); b) indicele preturilor de productie (IPP); c) indicele general al preturilor (IGP); d) deflatorul PIB. Indicele preturilor bunurilor de consum (IPC) masoara evolutia preturilor unui cos de produse semnificativ pentru cheltuielile efectuate de o gospodarie reprezentativa. Inflatia si somajul 159 Componentele acestui cos si ponderea acestora in cheltuielile totale sunt determinate de catre Institutul National de Statistica pe baza unor studii efectuate prin sondaj asupra gospodariilor din Romania. Indicele preturilor de productie (IPP) masoara evolutia preturilor in stadiile anterioare consumului final, respectiv preturile materiior prime, al semifabricatelor si ale produselor finite inainte a fi livrate pe piata. Indicele general al preturilor (IGP) masoara evolutia tuturor preturilor din economie, respectiv atat a preturilor bunurilor consumate de catre gospodarii cat si a preturilor bunurilor care intra in procesele de productie. Acesta reprezinta cel mai general mod de masurare al inflatiei. Deflatorul PIB arata evolutia nivelului mediu al preturilor tuturor bunurilor si serviciilor incluse in PIB, si se calculeaza astfel: Deflatorul PIB = 100 PIBreal PIB nominal ? Diferenta dintre IGP si deflatorul PIB provine din structura diferita a bunurilor si serviciilor care sunt incluse in fiecare dintre acestia. Daca deflatorul PIB se calculeaza pe baza bunurilor si serviciilor produse in interiorul tarii, indicele general al preturilor se calculeaza tinand cont si de produsele importate. Cele mai generale masuri pentru inflatie sunt indicele general al preturilor si deflatorul PIB. In aprecierea indicatorilor care descriu inflatia apar si diverse probleme, cum ar fi: - pentru toti indicatorii, pe parcursul perioadei analizate ponderile cantitatilor consumate se presupun a fi nemodificate. Aceasta ipoteza nu este absolut corecta (satisfacatoare), deoarece pe parcursul unui an apar diverse efecte de substitutie datorate modificarilor preturilor, ceea ce conduce la modificarea ponderilor cu care bunurile si serviciile intra in calculul indicilor corespunzatori. - alta problema o constituie cresterea calitatii bunurilor si serviciilor. De exemplu, calitatea televizoarelor a evoluat permanent, trecand de la cele alb-negru la cele color. Preturile, de asemenea au crescut, insa nu mai este vorba de acelasi produs. In statistica se inregistreaza doar cresterea pretului la produsul "televizor", fara a se tine seama ce modificarile calitative. Astfel, cresterea preturilor datorita cresterii calitatii produselor nu mai poate fi privita drept inflatie. - in mod analog apare problema produselor noi, care nu au existat in perioada anterioara, dar vor intra in uzul curent in perioada curenta. Pentru acestea nu exista un termen de comparatie, deci si estimarea influentei acestora asupra modificarii preturilor este dificil de evaluat. - in cazul indicelui preturilor bunurilor de consum apare problema reprezentativitatii cosului de bunuri selectionat pentru a face calculele. Chiar daca la inceputul perioadei acesta este reprezentativ, pe parcurs este posibil ca structura consumului sa se modifice, si de aici si reprezentativitatea cosului de consum.