Inflația în România

Inflaţia , problematica de mare importanţă a gândirii şi practicii economice în perioada de tranzacţie spre o economie de piaţă, este un proces deosebit de complex generat de creşterea generală a preţurilor şi tarifelor .

Înainte de a trece la o analiză detaliată în ce priveste manifestarea fenomenului inflaţionist în România , trebuie precizate câteva aspecte generale care tin de inflaţie . Inflatia este proces de crestere cumulativă şi autoîntreţinută a nivelului general al preturilor de consum, mecanism care provoaca variatii multiple delunga durata, generalizeaza el insusi cauzele permanentei sale si exprima prin majoritatea cea mai mare parte a preturilor”.

Conform dicţionarului limbii române , inflaţia este un fenomen specific perioadelor de criză, constând într-o emisiune de hârtie monedă peste necesităţile reale ale circulaţiei băneşti .

Unii consideră inflaţia un cerc vicios în care o economie odată intrată , cu greu poate ieşi : dezechilibrul masa monetară , producţie de bunuri şi servicii ce determină creşterea preţurilor, de unde rezultă că nevoile de mijloace monetar financiare ale statului nu poate fi acoperite din veniturile bugetului , ceea ce determină creşterea impozitelor .

Inflaţia este un indicator final, care arată la sfârsit de an fiscal dacă politicile guvernamentale monetare, fiscale, legislative, etc., alături de politicile Băncii Centrale, se coordonează şi conduc la o stabilitate a preţurilor de consum

Impactul inflaţiei asupra României Postdecembriste

Revenirea la economia de piaţă şi democraţie impunea la începutul anilor ’90 o serie de decizii majore cu privire la modul de organizare social , economic , instituţional , care să asigure restabilirea după cinci decenii de totalitarism , a normalităţii evoluţiei ţării .Dupa decembrie 1989, Romania a cunoscut, din punct de vedere economic, o evolutie sinuoasa de genul avant si prabusire ( boom and bust ), cu mari fluctuatii ale productiei si cu o inflatie inalta si persistenta. Desi la acea data Romania nu avea datorii externe, acest lucru nu a fost ca un atu in relansarea economica. Spre deosebire de celelalte mari perioade inflationiste amintite anterior, cea din deceniul 10 nu a fost precedata de un razboi sau alte calamitati. Desi in perioada premergatoare au fost conditii de pace, s-a inregistrat crestere economica, am avut totusi, un declin al ritmului produsului social si cateva procente de depreciere monetara, pe fondul unei crize acute sociale si politice. Inflatia de dupa 1989 s-a desfasurat concomitent cu procesele de tranzitie de la economia centralizata de stat la economia de piata, creand impresia falsa de componenta a acestei treceri. Cauzele cresterii aberante a preturilor rezida in politici economice inconsecvente, in gestionarea fara continuitate a economiei, in abandonarea gestiunii patrimoniului public intr-un talaz de risipa si sustrageri din patrimoniul statului atat la nivel guvernamental, cat si la nivelul intreprinderilor.

Pe durata lunilor ianuarie-octombrie 1990, s-a inregistrat o perioada de stagnare a preturilor, sustinuta prin utilizarea diferitelor rezerve ale tarii ce au „supersatisfacut” cererile populatiei concomitent cu tinerea sub control a preturilor; veniturile populatiei, cresteau, insa preturile nu aveau parte de nici o liberalizare din partea statului. Astfel, inflatia a fost ascunsa, nereflectata in cresterea preturilor, desi piata se confrunta cu o cerere masiva pe fondul scaderii productiei, cresterii importurilor, a datoriei externe si a deficitului comercial.

Printre cauzele inflatiei de la inceputul anilor 1990 se pot enumera:

- rambursarea catre salariati a partilor sociale retinute obligatoriu inainte de 1989; acest lucru a detrminat o crestere brusca a lichiditatilor si a puterii de cumparare a populatiei. O alta consecinta a acestei masuri este faptul ca intreptrinderile au fost decapitalizate si lipsite de lichiditati;acestea au fost nevoite sa se imprumute de la diferite banci pentru a-si putea continua procesul de productie;

- acordarea de cresteri salariale si diferite sporuri;

- reducerea saptamanii de lucru de la 6 la 5 zile, aceasta pe fondul unei productii scazute, a unui curs de schimb supraevaluat si a unei administrari deficitare a rezervelor valutare.

Desi, la inceputul anului 1991 a fost introdus un plan de stabilizare sustinut de FMI, care includea o iansprire a politicilor monetare si fiscale, o politica a veniturilor bazata pe impozitarea maririlor excesive de salarii, o noua depreciere si introducerea unui sistem valutar pe doua niveluri, programul nu a reusit sa opreasca inflatia. Pe fondul liberalizarii preturilor, in perioada octombrie 1990-octombrie 1993, tara a cunoscut o prima recesiune de amploare, cu rate ale inflatiei de trei cifre. La sfarsitul anului 1991, tensiunile din sistem erau in crestere: curs valutar oficial supraapreciat, preturi artificial scazute pentru energie si materii prime, dar si fuga capitalului si exporturi insuficiente.

Anii 1991 si 1992 se caracterizeaza cu o crestere medie lunara a inflatiei ce nu a depasit 10,3%. In 1993, dupa anul electoral 1992, preturile sunt din nou in crestere, depasind 12,1 % in medie lunara, ajungandu-se la o variatie medie anuala a preturilor de consum de peste 256 de procente.