Inflația ca Fenomen Monetar

Definirea inflatiei

În secolul al XVI-lea, odata cu descoperirea si exploatarea resurselor americane de aur si argint, cantitati enorme de metal pretios au luat drumul Europei. Rezultatul acestei cresteri a cantitatii de bani a fost o tendinta de crestere a preturilor în Europa. În mod analog, astazi, când vreun guvern sporeste cantitatea banilor de hârtie, rezultatul este o tendinta de scadere a puterii de cumparare a unitatii monetare si preturile cresc. Numim aceasta inflatie. O definitie mai concreta a termenului de inflatie ar putea fi urmatoarea:  Inflatia reprezinta un dezechilibru structural monetaro-material, care exprima deprecierea banilor neconvertibili în aur si a celor neconvertibili în general si cresterea durabila si generalizata a preturilor, putând fi identificata si ca existenta în circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei. Inflatia este un dezechilibru care afecteaza, în proportii diferite, toate economiile nationale, si care poate fi sesizat prin doua tendinte majore, si anume: cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor. Se considera ca inflatia este o stare caracterizata prin cresterea permanenta mai rapida a volumului puterii de cumparare fata de volumul bunurilor si serviciilor, astfel încât din aceasta rezulta cresterea veniturilor si preturilor în timp ce valoarea banilor scade.

Monetarismul, curent nascut în sânul Scolii de la Chicago în jurul anilor 30, din secolul XX a constituit o contrapondere a curentului keynesist si a formulat o serie de principii, dintre care semnificative sunt urmatoarele: piata concurentiala este cea mai buna forma de organizare economica; componentele economice sunt explicate de teoria neoclasica a preturilor; statul trebuie sa se abtina de la a modifica resursele unei economii.

Piata monetara apare ca acea piata constituita din indivizi si institutii care ofera sau care au nevoie de bani si din totalitatea mecanismelor care permit functionarea ei. Oferta de moneda reprezinta cantitatea de bani oferita de catre autoritati pietei. Într-o alta acceptiune, oferta de moneda evidentiaza transformarea prin cumparare a activelor nonmonetare în active monetare.

În teoria economica este, în general, acceptata parerea conform careia cresterea ofertei de bani poate avea drept urmare cresterea cererii agregate care, la rândul ei, conduce la cresterea productiei, dar si la cresterea preturilor. Rata dobânzii este, de asemenea, sensibila la modificarea cantitatii de moneda oferita (cel putin între anumite limite), fiind în raport de inversa proportionalitate cu aceasta. Parerea conform careia cresterea ofertei de moneda cu un anumit procent ar genera o crestere a preturilor cu exact acelasi procent omite faptul ca expansiunea monetara poate duce la o crestere a productiei reale într-o mai mare masura decât la o crestere a preturilor. Daca însa este acceptata o depreciere a monedei nationale întrucât se manifesta temeri ca preturile vor creste, aceasta va face ca pretul importului sa creasca, si, ca urmare, pe piata de desfacere preturile sa creasca. Aceasta confirma opinia ca teama de inflatie induce inflatie.

Deflatia consta în procesul monetaro-material caracterizat prin scaderea durabila pe termen lung a nivelului preturilor, scadere rezultata dintr-un ansamblu de masuri care vizeaza restrângerea cererii nominale pentru a reduce tensiunile asupra dinamicii crescatoare a preturilor.

Tipuri de inflatie

Economia de piata cunoaste doua tipuri de inflatie: prin cerere si prin oferta.

Inflatia prin cerere este analizata pornind de la legatura logica dintre modificarea nivelului preturilor si cea a nivelului cererii totale. În conditiile în care firmele opereaza pe frontiera posibilitatilor de productie, acestea nu pot realiza o suprapunere perfecta cu nivelul cererii, deoarece firmele utilizeaza deja integral si eficient toate resursele disponibile si, ca urmare, obtin un anumit output (dar mai redus decât nivelul cererii). Apare acel tip de inflatie ca în expresia prea multi bani urmaresc prea putine bunuri.

Inflatia prin oferta apare în situatia în care preturile cresc în paralel cu reducerea nivelului output-ului si a gradului de ocupare a factorului munca. Acest tip de inflatie se explica cu ajutorul costului unitar de productie. Cresterea costului unitar determina diminuarea profitului si a output-ului suplimentar pe care firmele le pot realiza la nivelul dat al pretului. Diminuarea ofertei firmelor atrage cresterea preturilor. Principalele cauze care determina aparitia inflatiei prin oferta sunt:

a. cresterea salariilor nominale: sub presiunea marilor sindicate, majoritatea salariilor menbrilor de sindicat determina ulterior cresterea salariilor si celorlalti salariati (care nu sunt membri ai marilor sindicate). Deoarece salariile reprezinta un element al costului, firmele vor fi obligate sa reduca nivelul output-ului lor oferit pietei, pentru a diminua costurile totale. În conditiile în care cererea este constanta, diminuarea ofertei va antrena cresterea preturilor;

b. cresterea preturilor la materiile prime si la energie determina cresterea costurilor totale si a preturilor, fara a putea fi anticipata aceasta evolutie.

În unele situatii inflatia se dezvolta extrem de rapid si are efecte devastatoare la nivelul output-ului si al factorului munca. Apare fenomenul numit hiperinflatie.

În literatura economica, precum si în comunicatele de presa, întâlnim formulari de genul:

- rata lunara a inflatiei sau rata medie lunara a inflatiei în anul sau în intervalul t. Un astfel de indicator presupune calculul ratei lunare corespunzatoare fiecareia dintre lunile intervalului în raport cu luna precedenta corespunzatoare si, în final, determinarea mediei (aritmetice sau geometrice) a rezultatelor astfel obtinute.

- rata anuala a inflatiei  indicator care presupune masurarea cresterii preturilor într-un interval de 1 an, folosind drept ponderi fie structura cheltuielilor pentru produse si servicii achizitionate în perioada de baza, fie structura cheltuielilor din perioada curenta.

Rata inflatiei

Rata inflatiei este calculata si publicata ca un indicator sintetic general pentru populatia tarii. Prezinta interes si indicatorii dezagregati pe categorii de populatie (muncitori, pensionari, tarani, studenti), ca si pe zone ale tarii. Diferentele dintre preturi care pot aparea îndeosebi de la o zona a tarii la alta, ca si diferentele în ce priveste structura consumului (ponderile) diverselor categorii de populatie, pot conduce la deosebiri în ce priveste nivelul ratei inflatiei calculat pe segmente (categorii) de populatie.