Înființarea BNR

1. Caracteristicile situaţiei pieţei creditului din România până la apariţia legii BNR şi încercări de soluţionare a problemelor pieţei creditului din România

Istoria începuturilor circulaţiei de bancnote autohtone în România este istoria apariţiei relaţiilor de credit bancar capitalist şi, implicit, istoria apariţiei băncilor comerciale, ca urmare a maturizării condiţiilor obiective necesare pentru această apariţie.

a. Cămătari şi bancheri-cămătari

Îndeletnicire veche de milenii, a tezaurizatorilor de profesie, cămătăria a apărut în societate odată cu apariţia inegalităţii de avere. Relaţiile cămătăreşti au accentuat inegalitatea socială, făcând să crească bogăţia unei pături puţin numeroase de privilegiaţi şi sărăcia maselor populare. Astfel, cămătăria a contribuit la scindarea societăţii în clase antagoniste. În ţara noastră, la serviciile cămătarilor recurgeau atât domnitorii (Aron Vodă, Mihai Viteazul) şi boierii (Brătăşanu, Dudescu, Urdăreanu), cât şi meşteşugarii şi ţăranii.

Cămătăria nu a creat prin ea însăşi relaţii de producţie de alt tip decât cele existente. Totuşi, îşi are partea de contribuţie la formarea unui nou mod de producţie, prin faptul că distruge şi dizolvă formele de proprietate, pe a căror temelie silodă şi reproducţie continuă sub aceeaşi formă se sprijină alcătuirea politică. Astfel, a contribuit şi la formarea modului de producţie capitalist, atunci când nivelul de dezvolatre a forţelor de producţie a făcut posibilă apariţia pe scară largă a muncii salariate şi a capitalului industrial.contribuţia cămătăriei a constat de această dată în subminarea şi distrugerea proprietăţii feudale, în uinarea meşteşugarilor şi proletarizarea ţăranilor, paralel cu concentrarea unor averi băneşti considerabile în mâinile cămătarilor, care nu-şi aveau izvorul în proprietatea funciară. Aceste averi s-au transformat mai târziu în capital industrial şi comercial.

Dacă înainte primele decenii ale secolului al XIX-lea cămătarii din România operau în general numai cu propriul lor capital, în acest început de secol, bancherii-cămătari recurg la primirea de depuneri spre fructificare de la clienţii din ţară, dar mai ales la creditele cambiale blanco, adică fără acoperire de mărfuri, primite de la bancherii din străinătate. Legăturile bancherilor-cămătari de la noi cu diferite case de bancă din numeroase ţări europene au fost foarte strânse. Capitalul de care dispuneau cămătarii, folosit înainte numai pentru camătă, începe să fie folosit şi pentru împrumuturi pe scont de cambie, arendarea veniturilor publice, exploatarea de saline, comerţ, etc. Cămătarii devin stabili şi sunt obligaţi să-şi înregistreze operaţiile într-un „catastih”.

b. Vechi proiecte bancare în Principate

Pentru înfiinţarea de bănci capitaliste, burghezia şi moşierimea din România a întocmit proiecte şi au căutat să le realizeze, au dus tratative cu numeroşi financiari, samsari şi speculanţi de peste hotare.

În 1832, la 5/17 aprilie, Obşteasca Adunare din Bucureşti se adresează „deplin-împuternicitului prezident” al divanurilor, Pavel D. Kiseleff, solicitându-i înfiinţarea unei bănci naţionale. Obşteasca Adunare se referea la lipsa de bani a marilor proprietari financiari pe care banca naţională ar fi urmat să-i finanţeze.

În 1838, negustorii din Brăila înfiinţează o „casă obştească”, având ca scop primirea de depuneri şi acordarea de împrumuturi cu dobândă „sub chezăşie sau amanet de preţ îndoit”.

În 1843 apare proiectul de înfiinţare a unei „bănci naţionale”, întocmit de Herescu şi înaintat domnitorului Gh. Bibescu. De această dată este vorba de interesele negustorilor. Tot negustorii au iniţiat în 1845, la Brăila, înfiinţarea unei bănci denumită „Banca filemborică”. În acelaşi an apare proiectul de înfiinţare a unei „Case de păstrat şi de împrumutare”, al cărui autor era Costache Bălcescu.

În 1848 s-a desfăşurat mişcarea revoluţionară în ţara noastră, condusă de burghezia înaintată, împotriva feudalismului şi a asupririi naţionale, pentru dezvolatarea capitalistă a ţării. Revoluţia de la 1848 a produs o recrudescenţă a revendicărilor burgheziei privind organizarea creditului în Moldova şi Ţara Românească.

c. Încercări ale capitalului prusian si austriac de subordonare a economiei Principatelor prin înfiinţarea de bănci

Prusia şi Austria încercau, în cadrul unei rivalităţi ascuţite pentru cucerirea de pieţe de desfacere şi surse de materii prime, sa-şi deschidă drum spre gurile Dunării şi Marea Neagră. În acest scop, ele urmăreau să-şi întindă dominaţia asupra ţărilor române aflate sub suzeranitate otomană. În căutarea unui profit bancar cât mai ridicat, oamenii de afaceri prusieni şi austrieci intenţionau să înfiinţeze bănci în Ţara Românească şi Moldova, să obţină privilegiul emisiunii de bancnote, pentru ca aportul propriu de mijloace financiare să fie cât mai redus, iar exploatarea bogăţiilor României să se facă pe cât posibil cu mijloacele financiare ale ţării.