INTRODUCERE Impozitarea, este un sistem de contributii impuse de catre guvernamant asupra persoanelor, intreprinderilor, si proprietatii, esential ca o sursa de venit pentru acoperierea cheltuielilor guvernamentale si a altor scopuri publice . Impozitarea poate fi, si este, de altfel, utilizata si la atingerea altor obiective economice si sociale. De exemplu, poate servi drept metoda de dezvoltare a unei economii echilibrate prin stimularea sau descurajarea variatelor forme de activitate comerciala, sau poate fi utilizata pentru a implementa reforme sociale prin redistribuirea averii. Eficacitatea fiecarui guvernamant depinde de vointa poporului guvernat de a se dezice (sau a ceda) o parte din controlul asupra persoanelor sau proprietatii lor in schimbul protectiei sau altor servicii din partea statului*(public goods). Impozitarea este una din formele unui asemenea schimb, deoarece impozitele percepute sunt utilizate pentru finantarea unor activitati de utilitate publica, activitati ce nu pot fi efectuate prin eforturile persoanelor private aparte sau a unui grup restrans de persoane .(vezi public goods) Diferente istorice. Inca din timpuri stravechi, impozitele erau platite preponderent nu in bani, ci in natura sau prin munca (cereale, produse alimentare, sau lucrari la amenajarea drumurilor (bunurilor - i.e. canale, case, diguri) publice). (Atita) Cat timp serviciile guvernamantului consistau esential in actiuni militare si asigurarea drumurilor sau alte lucrari publice, impozitarea in natura satisfacea pe deplin marea majoritate a necesitatilor guvernamentale. Domnitorii puteau aduna echipe de muncitori sau ostasi prin obligarea fiecarui nobil de a pune la dispozitie un numar anumit de lucratori sau soldati, proportional titlului nobilului sau averii lui. In mod similar, "dijme" cerealiere puteau fi percepute de la proprietarii funciari, atat pentru a hrani efectivele militare sau lucratorii publici, cat si pentru a asigura variate necesitati guvernamentale. Natiunile industrializate moderne, cu toate ca percep impozite in forma baneasca, aplica acelasi model fundamental: guvernamantul desemneaza materia (baza) impozabila (venit realizat, proprietate posedata, sau acte realizate de organele statale), aplica un anumit cuantum de impozare, si colecteaza impozitul (egal cu baza inmultita la rata aplicata) de la platitorul impozitului, care este desemnat prin lege. Sistemele de impozitare, chiar si in zilele de azi, cand universalizarea si interdependenta devin cuvinte cheie, sunt la fel de variate ca si natiunile ce le instituie, variind, in dependenta de complexitate, de la perceperi in natura pana la sisteme computerizate de impozitare. Mecanisme de impozitare simple sunt potrivite numai necesitatilor acelor guvernaminte, care sunt extrem de limitate in scopuri. In cazul in care responsabilitatile guvernamentale sunt diverse si extinse sistemul de impozitare respectiv trebuie sa fie complex si avansat din punct de vedere organizatiuonal si tehnic. Cum ar fi, de exemplu, situatia in care impozitele se utilizeaza pentru a reduce inegalitatile economice si a redistribui veniturile prin modalitati considerate echitabile. Retelele fiscale bine gandite si asezate devin un element esential, la fel precum si o educatie publica de standard inalt va asigura un nivel inalt de responsabilitate a platitorului.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
