Implicații ale crizei globale recente asupra sistemului bancar românesc

Introducere

Criza globală recentă, financiară şi economică, ce “a luat startul” în anul 2007, a fost recunoscută în anul 2008 şi nu a luat sfârşit nici până în prezent, pare să nu aibă precedent în ultima jumătate de secol. Recesiunea economică, cum i se mai spune, începe prima dată în Statele Unite ale Americii, ca mai apoi să se facă resimţită în Europa şi să ajungă până în Japonia, se arată mult mai drastică decât situaţiile anterior întâlnite în economia globală, cum ar fi recesiunea/criza economică din anii 1929-1933 sau căderea economică dintre anii 1981-1982. Se resimte o cădere dureroasă a încrederii, atât la nivelul consumatorilor cât şi la nivelul sectorului de afaceri, acestea acţionând prin reducerea cheltuielilor. Aceasta scădere se conturează pe tot parcursul anilor în care economia a fost afectată de criză economică, respectiv de la începutul ei şi până în prezent, dat fiind faptul că această situaţie nu a luat încă sfârşit. În încercarea lor de a reface stabilitatea economică, de a readuce economia pe linia de plutire, atât Guvernul Statelor Unite ale Americii cât şi majoritatea Guvernelor din Europa, au naţionalizat părţi din sectoarele financiare, aceasta măsură contrazicând bazele capitalismului modern. Astfel economia globală pare să îşi schimbe cursul şi ceea ce se încearcă de decenii, şi anume scăderea intervenţiei statului în economie, este un principiu neglijat în această perioadă (de recesiune economică), statul trebuind să intervină pentru refacerea echilibrului economic. Sectorul privat trece aşadar pe locul secund, deoarece “nu mai face faţă” tuturor “loviturilor” pe care economia rând pe rând le primeşte. Acest lucru (intervenţia preponderenţă a statului în economie) va fi probabil cea mai dramatică consecinţă a crizei economice actuale, ştiut fiind faptul că “statul nu este un bun administrator”.

1. Definiţii şi cauze ale crizei financiare internaţionale (globale)

1.1. Definitii ale crizei

Înainte despre a vorbi despre criză, despre cauzele acesteia şi urmările sale asupra economiei se cuvine a da câteva definiţii acestei noţiuni foarte întâlnite în ultima vreme (din 2007 până în prezent) sau altfel spus un cuvânt aflat pe buzele tuturor. Conform Dicţionarului explicativ al limbii române “Criza reprezintă manifestarea unor dificultăţi de natură economică, politică sau socială asupra societăţii, respectiv o lipsă acută de mărfuri, timp, forţa de muncă” etc. O altă definiţie întâlnită în DEX suna cam aşa: “Criza este o fază primejdioasă şi hotărâtoare în viaţa socială ce constă în manifestarea violenta a contradicţiilor economice, politice şi sociale. Făcând referire la criză de guvern, aceasta este o perioadă în care un guvern demisionează iar un altul încă nu este format”. Sintetizând putem spune că, în general, criza este o situaţie de instabilitate economică accentuată, însoţită de o volatilitate şi un grad mare de neîncredere. Criza financiară este acea stare a economiei în care cererea de bani este mai mare decât oferta, ceea ce duce inevitabil la retragerea depozitelor din bănci pentru că populaţia să îşi satisfacă nevoia de bunuri şi servicii dorite. În acesta situaţie băncile sunt puse în dificultate, ele trebuind să se orienteze spre găsirea unor alte surse de finanţare, care de cele mai multe ori sunt mai costisitoare , ajungând să îşi vândă propriile active şi investiţii pentru acoperirea necesitaţilor evitând astfel falimentul.

1.2. Cauzele crizei economice globale

Se apreciază că actuala criză economică s-ar datora scăderii dramatice a preţului locuinţelor din Statele Unite ale Americii sau sau a căderii creditului pentru locuinţe. Alţii autori sunt de părere că la această “situaţie” s-a ajuns în urma falimentului unor bănci americane, din care ar fi de menţionat Banca “Lehman Brothers” înfiinţată încă din anul 1850 dar care şi-a recunoscut oficial falimentul la 15 septembrie 2008, sau a confruntării Europei cu o situaţie financiară fără precedent. Totuşi, aşa cum aprecia Academicianul Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naţionale a României, încă de la începutul crizei, cauzele acesteia sunt mai profunde, fiind atât de natură microeconomică cât şi de natură macroeconomică. Astfel, la nivel microeconomic, principalul factor pare să fie securitizarea frenetică. Securitizarea este o operaţiune financiară prin care se valorifica anumite creanţe achiziţionate de către un vehicul investiţional, care mai apoi grupează aceste creanţe şi le foloseşte pentru garantarea unei emisiuni imobiliare.