Impactul politicilor monetare neconvenționale

Extras din referat Cum descarc?

Criza economica de acum si incercarile de a-i gasi rezolvarea au creat totodata o multime de termeni, unul dintre acestia fiind reprezentat de sintagma "Quantitative easing" care s-ar traduce ca "Politica monetara neconventionala". Acest tip de politica monetara are la baza aparitia unor bani ,,ex nihilo", adica fara suport in economia reala. 
In aceasta lucrare este analizat impactul pe care il au aceste politici economice practicate de Banca Centrala Europeana, Banca Angliei, Rezerva Federala si Banca Japoniei, asupra riscului de credit in noua state apartinand in principal regiunii Europei Centrale si de Est , utilizand modelul ARMA-GARCH. In general, bancile centrale isi bazeaza politica monetara asupra controlului ratelor nominale ale dobanzilor pe termen scurt, care conduce la modificari ale ratelor reale pe termen scurt care modifica preturile activelor si tendinta de a acorda imprumuturi, de a consuma, de a economisi sau de a investi. Cu toate acestea, turbulentele globale care au urmat , precum suferinta sistemului financiar international, au scos in evidenta faptul ca, in astfel de cazuri, acest mecanism este ineficient. 
De obicei, o banca de tip central poate sa influenteze economia unei regiuni (statul federal USA, ori zona euro din UE) prin doua tipuri de politica monetara, foarte distincte. Primul tip de politica monetara se refera la interventii in economie prin rata dobanzii bancare directoare si prin tiparirea de bani. De obicei se incepe cu micsorari graduale ale ratei dobanzii bancare directoare. Asta are efect de stimulent al economiei. Dar la un moment dat, inerent, se ajunge la rata dobanzii bancare directoare ,,zero" (sau foarte aproape de zero), incepe tiparirea de bani. Cel de al doilea tip de politica monetara este desemnat prin acronimul QE (de la Quantitative Easing) prin care Banca Centrala Europeana a inceput sa cumpere obligatiuni de stat ale tarilor fragile din zona euro, ceea ce a redus presiunea de crestere a dobanzii promise de aceste obligatiuni de stat la maturitate. De exemplu, pe parcursul anilor 2008 si 2009, cand ratele pe termen scurt se apropiau de limita zero, Banca Centrala Europeana, Banca Angliei, Rezerva Federala si Banca Japoniei, au folosit lectiile invatate in anii 2000 in Japonia si au luat in considerare politicile monetare neconventionale pentru a a avea ca reactie cresterea economica. Politicile QE au inspirat un puternic interes in randul cadrelor universitare care s-au concentrat in principal asupra eficientaei lor in afectarea ratelor dobanzilor sau a pietelor financiare, insa au existat putine incercari de a studia efectele programelor QE asupra riscului de credit. Astfel, scopul principal al acestei lucrari este de a completa aceasta lacuna si de a prezenta o analiza a influentei politicilor de "relaxare cantitativa" emise de patru banci centrale majore asupra restituirilor "Credit Default Swap" (costul riscului pentru fiecare debitor in parte, care se adauga la dobanda de baza) ale unei serii de tari apartinand in principal zonei din Europa Centrala si de Est.
In urma unuia dintre primele studii efectuate asupra programelor de active la scara mare ale Rezervei Federale, autorul constata ca emiterea de bani prin achizitionarea sau vanzarea de obligatiuni guvernamentale modifica aprovizionarea cu obligatiuni pe termen lung si, prin urmare, scad primele in randul obligatiunilor pe termen lung. Autorul observa faptul ca, daca aversiunea fata de risc a arbitrajilor este ridicata (cazul recentei crize financiare), atunci emiterea de bani fara imprimarea unor bancnote noi poate produce o scadere mai mare a primei pe termen (numarul de ani in care este platita prima de capital) . 
Joyce si colab. (2010) studiaza reactia bancii Angliei la criza globala materializata intr-un program de achizitii pe scara larga a activelor, care a ajuns la 200 de miliarde de lire sterline pana la inceputul anului 2010, urmarind sa evalueze impactul politicii bancii centrale asupra preturilor activelor. 
Un alt studiu din anul 2011 vizeaza efectul rezervei federale "QE1" si "QE2" asupra ratelor dobanzilor printr-o metodologie de studiu de evenimente, bazata pe date zilnice . Autorii observa o scadere importanta a ratelor nominale ale dobanzilor la activele pe termen lung considerate sigure (trezoreriile, obligatiunile de agentie si obligatiunile corporatiste foarte bine cotate), dar totodata studiul arata ca impactul emiterii de titluri ipotecare rateaza cu succes in timpul programului QE1, dar nu si in timpul programului QE2, care implica DOAR achizitii de trezorerie. 
Similar cu studiile anterioare, economistul Sam Bowman utilizeaza date la nivel de banca care variaza intre anii 2000 si 2009 pentru a investiga eficacitatea injectiilor de lichiditati ale bancii japoneze pe piata interbancara pentru promovarea creditarii bancare. Acestea prezinta un efect solid, pozitiv si semnificativ din punct de vedere statistic al politicii de emitere de bani din titluri de valoare asupra expansiunii fluxului de credite. Cu toate acestea, autorii considera ca ar fi fost nevoie de o injectie mai mare de lichiditati pentru o crestere consecventa a imprumuturilor bancare.

Fisiere in arhiva (1):

 Impactul politicilor monetare neconventionale.docx

Bibliografie

1. https://ideas.repec.org/a/rjr/romjef/vy2014i3p39-50.html#abstract;
2. https://ideas.repec.org/a/hyp/journl/v2y2014i2p3-10.html#abstract;
3. https://www.researchgate.net/post/What_is_the_intuition_and_or_motive_behind_an_ARMA-GARCH_model_in_volatility_modeling_and_when_should_this_type_of_model_be_applied .