Impactul emigrării muncii asupra pietii autohtone

I. Introducere:

Migraţia externă a forţei de muncă din Republica Moldova şi fluxurile impunătoare de remitenţe de la cetăţenii care muncesc peste hotare constituie cei mai importanţi factori care modelează economia ţării noastre la începutul secolului XXI. Veniturile remise de emigranţi au impulsionat creşterea economică înregistrată în anii 2003-2008, în Republica Moldova, prin susţinerea cererii interne şi suplinirea veniturilor bugetului public şi, probabil, vor sprijini relansarea economică după recenta criză financiară internaţională, care a afectat şi economia Republicii Moldova.

Tendința moldovenilor spre emigrare este foarte mare in contextul unor posibile politici de imigrare mai permisive ale ţărilor occidentale dezvoltate din UE. O creştere economică la parametri mai ridicaţi decât cei din Moldova, în majoritatea țărilor europene, va impune şi un aflux mai important de forţă de muncă străină.

Majoritatea moldovenilor au plecat din ţară pentru a avea o situaţie financiară care să le permită un trai decent. O parte dintre ei a ajuns în alte ţări pentru a fi alături de familie, iar un procent redus a plecat pentru aventură şi dorinţa de a încerca ceva nou.

Procesul migraţiei se desfǎşoarǎ dintotdeauna, simultan în toate statele lumii, fiind caracterizat ca normal şi structural de-a lungul istoriei.

Constituţia Moldovei, articolul 27, garantează dreptul oricărui cetățean a Republicii Moldova la libera circulaţie de a ieși, de a emigra și de a reveni în țară.

Prin Declaraţia Universalǎ a Drepturilor Omului, adoptatǎ şi proclamatǎ de Adunarea Generala a ONU în anul 1948, populaţiei i-au fost recunoscute, la nivel mondial, drepturile de a circula în mod liber, de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat, de a pǎrǎsi orice ţarǎ, inclusiv a sa, şi de a reveni în ţara de origine.

Consiliul Europei a adoptat in 1950 Convenţia Europeanǎ a Drepturilor Omului prin care şi-a îndeplinit angajamentele referitoare la drepturile omului Articolul 2 al Protocolului nr.4 prevede Dreptul la libertatea de circulaţie şi dreptul de alegere a reşedinţei.

II. Moldova-ţară cu migraţie negativă

Climatul migraţional al Republicii Moldova se poate specifica drept climat emigraţional. Pe termen scurt şi mediu, nu am putea vorbi despre posibilitatea modificărilor esenţiale ale factorilor obiectivi şi subiectivi ai climatului migraţional.

Migraţia este de obicei definită drept deplasarea unei persoane sau a unui grup de persoane de la o unitate geografică la alta peste o frontier administrativă sau politică, şi care doreşte să se stabilească permanent sau temporar într-un loc, altul decât locul de origine. Având în vedere că mişcarea între două unităţi geografice nu trebuie să apară în mod direct, se poate diferenţia în continuare între locul de origine sau destinaţie, regiuni de tranzit, precum şi locul de destinaţie sau regiunea primitoare.

Deteriorarea volumului si structurii populatiei Moldovei au fost în principal determinate de perioadele de recesiune economica, în particular din sectorul industrial, ce si-au pus amprenta asupra nivelului de trai si calitatii vietii populatiei, precum si asupra gradului de ocupare a fortei de munca.

Scaderea populatiei Republicii Moldova de la 4335 mii locuitori în anul 1989 la cca 3383 mii locuitori în 2004 a reprezentat una dintre tendintele nefavorabile în evolutia pietei fortei de munca a Moldovei, care în principal s-a datorat reducerii drastice a activitatii economice, deteriorarii calitatii vietii si polarizarii sociale, precum si migratiei externe a fortei de munca. Daca analizam evolutia populatiei Moldovei pe grupe de vîrsta, reiese nu numai ca procesul de îmbatrânire demografica se desfasoara în continuare, ci si ca, în ultimii doi ani, s-a accentuat. Proces cu implicatii pe termen lung asupra pietei muncii, îmbatrânirea demografica s-a accentuat, astfel ca ponderea populatiei vîrstnice în total populatie a trecut de la 12,6% în anul 1989 la 14,7% în anul 2004. Datele ultimului recensamînt din Republica Moldova arata ca numarul populatiei cu vîrsta cuprinsa între 15-60 ani era de 2 240 669 persoane (66,23% din total), iar potrivit metodologiei internationale anume aceste persoane sînt încadrate în categoria resurselor demoeconomice ale unui stat.

Ponderea persoanelor ocupate din totalul resurselor demoeconomice ale Republicii Moldova se evalueaza la cca 1,4 milioane persoane, adica anume acest numar de persoane si constituie populatia economic activa a tarii.

Teoria economica arata ca cresterea economica genereaza o crestere a locurilor de munca datorita modernizarii si retehnologizarii întreprinderilor, a atragerii investitiilor interne si externe etc. Cu toate acestea, Republica Moldova demonstreaza o contraperformanta vizibila, economia crescînd cu ritmuri relativ înalte dar în paralel cu reducerea locurilor de munca. Fata de 1999 numarul de salariati în 2005 era cu 20% mai mic (în agricultura - cu 50%, inclusiv femeile cu 53%, iar în constructii - cu 30%). Dinamica negativa a locurilor de munca va avea pe viitor o influenta negativa asupra productivitatii si cresterii economice, deoarece salariile au cea mai mare pondere în veniturile populatiei.

III. Cauzele emigrarii

În acelasi timp, atractivitatea pietei locale a fortei de munca este în scadere, lucru atestat si de diminuarea ratei de activitate a populatiei în vîrsta de 15 ani si mai mult: de la 60% în anul 2000 la 49% în anul 2005. În paralel, a scazut si rata de ocupare de la 55% în anul 2000 la 45% în anul 2005 (datele pentru 2006 arata ca aceasta a scazut pîna la 43,7%), la barbati semnificativ mai mult decît la femei. Bineînteles ca exista o serie de probleme-cheie care afecteaza functionarea pietei muncii în Republica Moldova si acre se cer a fi solutionate, iar printre acestea ar fi:

- numarul mare de locuri de munca cu productivitate joasa si nivel de salarizare redus;

- mecanisme de stabilire a salariilor insuficient dezvoltate pentru a reflecta corespunzator productivitatea si nivelul de calificare;

- ponderea înalta a activitatilor informale într-o serie de sectoare si ramuri de productie;

- somajul înalt în rândul tinerilor;

- nivelul ridicat al somajului de lunga durata;

- lipsa unui sistem adecvat de monitorizare si prognoze ale pietei fortei de munca; etc.

Este interesanta si în acelasi timp ambitioasa intentia Guvernului de creare a 300 mii de locuri noi de munca si de majorare a salariului mediu lunar pe economie pîna la echivalentul a 300 USD. Observatorii fenomenului economic din Moldova au contrazis deja estimarile optimiste ale oficialilor. Aceasta cota salariala ar putea fi reala doar în cazul în care economia în perioada imediat urmatoare va înregistra ritmuri anuale de crestere nu mai mici de 9-10%. Atunci cînd sectorul productiv într-adevar va produce si va tine pasul cu cererea interna, respectiv va creste productivitatea si inevitabil se vor majora veniturile la buget care ar duce la majorarea salariilor. Însa deocamdata aceste conditii sau, mai bine zis, conjunctura economica în Republica Moldova actualmente nu se observa.