Impactul cunoștințelor (cunoașterii) la nivelul firmei. studiu de caz

„Societatea informaţională în care omenirea

se încadrează ireversibil este definită ca o

societate a cunoaşterii şi, în acelaşi timp,

ca o societate a organizaţiilor”

În prezent, o nouă economie este, în mod evident, în curs de apariţie, o economie bazată pe cunoştinţe şi idei, o economie a cunoaşterii, în care cheia prosperităţii şi creării de locuri de muncă este dată de gradul de implementare a noilor concepte, a ideilor inovării şi tehnologiei în toate sectoarele economiei, precum şi de protecţia mediului înconjurător.

Am ajuns într-un moment istoric în care din aproape orice loc se poate accede un volum imens de informații pe care nici o ființă umană sau grup de oameni nu ar fi capabili să le rețină. Dar numai informațiile nu sunt suficiente. Caracteristica societății cunoașterii nu este faptul că se dispune de mari cantități de informații, ci că în cadrul ei trebuie întotdeauna să se cunoască mai mult. Iar capacitatea de a ajunge să se cunoască mai mult face apel la subiectul cunoașterii, la ființa umană. Așadar informația este ceva extern, care se pune la dispoziția noastră. Cunoștința în schimb, este o dezvoltare internă, un avans făcut nouă înșine, o îmbogățire a existenței noastre practice, o potență a capacității noastre operative. Informația are valoare doar pentru cel care știe ce să facă cu ea: unde să o caute, cum să o aleagă, să aprecieze informația pe care a obținut-o, și în cele din urmă, cum să o utilizeze.

În acest context a luat ființă prezenta lucrare care își propune a analiza atât principalele componente ale noii economii bazate pe cunoștiințe, cât și structura unei organizații bazată pe cunoștiințe, reprezentând o nouă etapă a civilizaţiei umane care permite accesul larg la informaţie, un nou mod de lucru şi de cunoaştere, amplificând posibilitatea globalizării economice şi creşterea coeziunii sociale.

Conceptul de “economie a cunoasterii” a fost popularizat de Peter Drucker în cartea sa “The Age of Discontinuity” (1969). Concepte de bază din economia cunoașterii însă, au fost menționate anterior de Peter Drucker în cartea “The Effective Executive” (1966), în care sunt descrise diferențele dintre lucrătorul manual (care lucrează cu mâinile și produce bunuri și servicii) și așa-numitul “knowledge worker” (care lucrează în principal cu mintea, nu cu mâinile, și care produce idei, informații, cunoaștere).

În accepțiunea cea mai frecventă, conceptul se referă la economia bazată pe cunoaștere (“knowledge-based economy”), adică o organizare economică care utilizează într-o măsură semnificativă tehnologii referitoare la utilizarea cunoașterii pentru a obține rezultate economice.

Practic, “cunoașterea” este considerată o adevarată unealtă de bază și i se recunoaște rolul esențial, în loc să fie subînțeleasă și, în consecință, ignorată în analizele economice. Însă “cunoasterea” este considerată, simultan, și un produs al proceselor economice (“economy of knowledge”).

Importanța cunoașterii

Dacă ar fi să definim cunoașterea, ar trebui să privim în urmă pentru a vedea de unde pornesc ele. Urmând scara evoluției, mai întâi apar datele, apoi informația, apoi cunoștintele care sunt pe treapta imediat inferioară cunoașterii.

Se constată că în literatura de specialitate există o mulțime de opinii diferite în privința definirii celor trei concepte: date, informații și cunoștințe. Dacă urmărim conexiunile dintre cele trei, informațiile ar fi „un ansamblu de date care au fost organizate într-o anumita structura, au fost încadrate într-un context și li s-a dat un anumit sens sau înțeles”, iar cunoștința este „o informație codificată suplimentar”.

Datele se află la baza piramidei. Ele sunt scoase dintr - un anumit context și nu au sens luate ca atare. Atunci când se pot încadra într-un anumit context sau li se poate da un anumit sens, datele devin informații.

Informațiile reprezintă secțiunea imediat următoare a piramidei, secțiune care evident este mai redusă decât cea de la bază. Explicația constă în faptul că informațiile sunt date care devin utile, adică datele pe care le putem folosi într-un mod util.

Figura 1. Piramida cunoașterii

Cunoștințele se situează la un nivel mai înalt al piramidei. Informațiile devin cunoștințe atunci când cel care le foloseste este capabil de a înțelege modelele care există în informații pentru a le putea folosi imediat sau de a le aplica în viitor. E vorba de fapt de a înțelege cum lucrează informațiile și cum pot fi ele folosite cu succes. Stan Davis și Jim Botkin spuneau că defapt, esența cunoașterii ar fi „abilitatea de a învăța de la cei învățați”.

După unii autori se mai poate adăuga încă un concept deasupra cunoștintelor, care ar fi stadiul suprem în evoluția acestor concepte – vârful piramidei. Este vorba de conceptul de cunoaștere (wisdom). Cunoașterea rezultă atunci când cineva înțelege principiile fundamentale care răspund de modelele care reprezintă cunoștințele ca fiind ceea ce sunt.