Impactul adoptării monedei unice europene

Cap. 1 Despre Euro

EURO - indispensabil pentru Uniunea Europeana CONSIDERATII GENERALE

Crearea monedei unice europene - EURO - reprezinta dezideratul principal al conducerii Uniunii Europene. Data fiind aceasta importanta a euro este necesara o analiza ampla, care sa reflecte atât avantajele statelor participante la "zona euro", cât si riscurile si eventualele dezavantaje pe care le implica moneda unica europeana, fara a trece cu vederea implicatiile euro pe plan mondial.

Lucrarea urmareste firul procesului prin care s-a ajuns la moneda unica europeana actuala - EURO. Intr-o prima etapa, dupa ultima conflagratie modiala, când economiile statelor participante aveau nevoie de "resuscitare", marile puteri europene au gasit necesara crearea unei uniuni interstatale, inceputa pe baze economice. S-au parcurs, pas cu pas, etape care au dus in final la aparitia Uniunii Europene, ca o uniune economica, dar si politica, desi la inceput acest aspect nu a fost recunoscut. Efectele benefice ale uniunii nu au intârziat sa apara, dar in acelasi timp s-au format si pareri contra, conform carora uniunea ar fi fost doar un prilej pentru marile puteri de a-si consolida economiile prin avantajele pe care le-ar fi putut obtine de pe urma celorlalte state participante, largindu-si astfel sfera de influenta, in dezavantajul SUA, spre exemplu. Opiniile pro si contra sunt demne de luat in considerare, dar semnificative sunt avantajele globale care s-au dovedit a fi majore in raport cu dezavantajele. Aceasta uniune europeana s-a dovedit un real suport pentru tarile in curs de dezvoltare, incurajate sa-si relanseze economiile cu ajutorul financiar obtinut in acest sens de la entiatatea europeana formata.

Au existat doua categorii de opinii privitoare la infaptuirea uniunii economice si monetare. Una este viziunea monetarista, care considera ca folosirea cursului valutar pentru corectarea decalajului de dezvoltare dintre tari este ineficient si minimalizeaza rolul cursului valutar in ajustarea socurilor, propunând integrarea monetara rapida, fara discriminare intre participanti. Cealalta este viziunea economista, care vede in rata de schimb valutar un important instrument in eliminarea dezechilibrelor.

Cele doua curente de opinii, unul care presupune trecerea brusca la uniunea monetara, iar celalalt care doreste o trecere graduala cu indeplinirea criteriilor de convergenta - conditie necesara integrarii monetare -, au stârnit ample controverse.

Realizarea imediata a uniunii monetare ca stimulent al convergentei implica acceptarea politica si economica de catre statele performante a unor rate ridicate de inflatie si finantarea bugetara a statelor mai putin dezvoltate, considerând ca acestea din urma vor atinge mai rapid standardele prevazute in interiorul uniunii monetare decât in exteriorul ei.

Prin Tratatul de la Maastricht optiunea integrarii graduale, pe masura indeplinirii conditiilor de convergenta, a câstigat acordul statelor participante la conferinta, considerându-se ca fiind rezultatul apropierii reale a performantelor economice si a conditiilor care genereaza marimea si variatia cursului valutar. In plus, conditia de renuntare la autonomia politicii monetare trebuie facuta treptat, sa evolueze de la sine. Aici nu trebuie eludate aspectele psihologice ale traditiei monedei nationale sau cele tehnice ce vor aparea pe parcursul infaptuirii depline a uniunii monetare.

Incepând cu Planul Werner si continuând cu Actul Unic European, Raportul asupra UEM in Comunitatea Europeana prezentat de Raportul Delors si Tratatul de la Maastricht, calea spre unificarea politica a devenit din ce in ce mai neteda.

Evenimente de importanta majora petrecute pe scena politica europeana, ca unificarea Germaniei, caderea comunismului in tarile Europei de est, dezmembrarea URSS, au condus la un flux mai abundent de transfer de putere catre Comunitate, iar unificarea monetara reprezinta un pas real catre unificarea politica.

Trecator, UE va fi scindata in 2 zone si anume statele care introduc euro si renunta la sistemele monetare proprii, si statele care mentin intr-o prima faza moneda nationala. Cursul valutar al acestor tari din urma va fluctua vizavi de cursul euro si va trebui utilizat un instrument financiar menit sa reduca discordantele intre participante si neparticipante la uniunea monetara.