Grupul Băncii Mondiale

Banca Mondială a fost proiectată de SUA şi Marea Britanie, iar scopul ei principal era să acorde împrumuturi pentru reconstrucţie şi să promoveze investiţiile şi dezvoltarea, în primul rând în ţările Europei distruse de Al Doilea Război Mondial. De la început s-a decis ca obiectivul său să vizeze mai mult reconstrucţia decât dezvoltarea.

Primele împrumuturi acordate, în 1947, Franţei devastate de Al Doilea Război Mondial, iar primele împrumuturi către ţări mai puţin dezvoltate au fost atribuite Americii Latine în 1948. Numărul membrilor Băncii Mondiale a crescut, ca şi în cazul FMI, de la 30 (1944), la 154 (în 1991). Banca este condusă de directori executivi şi operează la fel ca şi FMI.

Grupul Băncii Mondiale este format din:

1. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD);

2. Asociaţia Internaţională de Dezvoltare (IDA);

3. Corporaţia Financiară Internaţională (CFI);

4. Agenţia pentru Garantarea Multilaterală a Investiţiilor (MIGA);

5. Centrul Internaţional de Reglementare a Disputelor în Investiţii (ICSID).

Fuziunea Băncii Mondiale şi a FMI în Organizaţia Globală de Finanţe (GFO) a fost lansată pentru prima oară la apogeul Războiului Rece, de către revista londoneză THE ECONOMIST. FMI şi Banca Mondială au fiecare un element de condiţionare în politicile lor, iar condiţiile pentru credite sunt similare: inflaţie, reforme structurale, plafonul deficitului public, liberalizarea comerţului şi a investiţiilor, reforma taxelor şi reforma funciară.

În prezent, în activităţile Băncii se regăsesc cel puţin patru aspecte majore care au implicaţii legate de drepturile omului: dimensiunile sociale ale programelor de ajustare structurală, precum securitatea socială, învăţământul elementar generalizat şi acoperirea îngrijirii sănătăţii; consecinţele umane şi ecologice ale proiectelor majore, finanţate de Bancă; participarea publicului la conceperea şi implementarea programelor Băncii; drepturile civile şi politice ca elemente ale unei gestiuni corecte a activităţilor publice.

Banca Mondială utilizează resursele sale financiare, calificarea înaltă a staffului său şi cunoştinţele sale deosebite pentru a ajuta fiecare ţară în curs de dezvoltare pentru a găsi o cale stabilă, sustenabilă, şi echitabilă de creştere economică.

Rolul Băncii Mondiale este cuprins în mare parte în definirea a trei concepte în „Articole de Constiuire”: dezvoltare, probleme politice şi consideraţii economice.

În anii '70, Banca Mondială şi-a mărit personalul în domeniul ecologiei, iar în anii '80, a stabilit departamente ale mediului în fiecare din subdiviziunile sale regionale, precum şi la nivel central. În 1993, Banca Mondială a acordat împrumuturi de două miliarde de dolari SUA, pentru proiecte ecologice. Rolul Băncii Mondiale s-a extins şi cuprinde acum şi proiecte neguvernamentale, din sectorul privat, asigurări pentru investiţii împotriva riscurilor comerciale, strategii de promovare a dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii sau planificare familială. Acestea se îndepărtează de Art. IV al Articolelor de Constituire, articol ce interzice amestecul în probleme politice ale oricărui membru sau considerarea oricărui alt factor decât cel economic. Astăzi, Banca Mondială, condiţionează împrumuturile de măsurile de micşorare sau prevenire a sărăciei, ori de îmbunătăţire sau prevenire a distribuţiei inechitabile a veniturilor.

Banca Mondială sprijină dezvoltarea mondială printr-o strategie care are la bază două obiective pentru reducerea sărăciei: asigurarea climatului pentru investiţii, locuri de muncă şi creştere durabilă; sprijinul acordat oamenilor săraci pentru a-i determina să participe activ la dezvoltarea globală. Această strategie i-a în consideraţie relaţia vitală între creşterea pe termen lung şi dezvoltarea umană deoarece se ştie că fără o dezvoltare umană sănătoasă creşterea economică nu poate fi susţinută, în timp ce un climat economic sănătos oferă cadrul în care oamenii se pot dezvolta. Astfel Banca Mondială oferă diferite tipuri de finanţare prin intermediul instituţiilor sale de exemplu împrumuturi de la BIRD, credite şi investiţii prin AID pentru proiecte care au în vedere finanţarea sărăciei, prevenirea conflictelor şi reconstrucţia post-conflict prin sprijinirea redresării economice, crearea de competenţe, dezvoltarea comunităţii locale, curăţirea terenurilor minate, reintegrarea foştilor combatanţi şi a refugiaţilor, finanţarea de programe anticorupţie specifice şi iniţiative de guvernare în aproximativ 100 de ţări-client începând cu anul 1996.

Banca Mondială reprezintă cel mai mare finanţator a învăţământului din lume furnizând o sumă totală de 30 miliarde de dolari pentru proiecte în domeniul învăţământului. Ea sprijină ţările pentru realizarea obiectivului educaţiei primare universale prin „Iniţiativa Educaţie pentru Toţi” (Education for All Initiative) şi pentru dezvoltarea pregătirii superioare care este esenţială pentru asigurarea creşterii economice şi a competitivităţii. În anul 2005, BIRD a împrumutat 365 milioane de dolari pentru educaţie primară şi 482 milioane de dolari pentru educaţia secundară şi terţiară iar AID a oferit 297 milioane de dolari pentru educaţie primară şi 294 milioane de dolari pentru pregătirea superioară.

Tot pe primul loc în lume se află şi în finanţarea programelor de sănătate cu angajamente noi de 1,3 miliarde de dolari pentru sănătate, nutriţie şi proiecte legate de populaţie. Pentru combaterea HIV/SIDA, banca a angajat 2,5 miliarde de dolari în proiecte derulate în 67 de ţări.

În ceea ce priveşte dezvoltarea comerţului internaţional, Banca Mondială caută să promoveze un sistem comercial internaţional care să contribuie la dezvoltarea economică şi să ajute ţările în curs de dezvoltare pentru obţinerea de beneficii din comerţul global . În anul 2005, banca a aprobat 15 noi proiecte cu componente de facilităţi pentru comerţ (infrastructură, servicii, sisteme financiare), în valoare totală de 381 milioane de dolari.

Luând în considerare toate aceste aspecte în cadrul Băncii Mondiale a existat convingerea că participarea este importantă, că politicile şi programele nu pot fi impuse ţărilor membre ci trebuie adaptate la situaţia fiecărei ţări în parte, că era necesar să se treacă de la „principiul condiţionării” la „selectivitate”, răsplătind ţările care au folosit bine banii în trecut.

BANCA INTERNAŢIONALĂ PENTRU RECONSTRUCŢIE ŞI DEZVOLTARE (BIRD)

În urma celui de-al doilea război mondial s-a născut iniţiativa creării unor organisme internaţionale menite să rezolve problemele economice cu care se confruntau majoritatea ţărilor lumii după încetarea ostilităţilor. Se avea în vedere reconstruirea mijloacelor de producţie distruse de război şi creşterea productivităţii muncii şi a nivelului de trai în ţările în curs de dezvoltare. Drept consecinţă a acestor preocupări, la 1 iunie 1944 a fost convocată la Bretton Woods o conferinţă monetară si financiară a ONU la care au participat 44 de state şi care a hotărât înfiinţarea a doua instituţii financiare complementare: Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie si Dezvoltare (BIRD).

BIRD face parte din Grupul Băncii Mondiale, alături de alte celelalte instituţii ale sale.