Grupări regionale din Asia - integrare economică

Aprecieri cu caracter general

Grupările regionale constituie o realitate a lumii contemporane. Aşa cum sublinia şi Armando Toledano Laredo, în fond, miza integrării o reprezintă omul cu demnitatea şi libertatea sa, exprimate pe vaste spaţii integrate, democratice, viabile economic şi juste social. Privite la ansamblul mondial, ele sunt foarte numeroase şi foarte diferite ca dimensiune şi grad de integrare. Practic, fiecare stat face parte dintr-o grupare sau acord de cooperare.

Problema care se pune, o reprezintă nu numărul acestor grupări sau asociaţii ci rolul lor în dezvoltarea economică a fiecărei naţiuni şi a lumii, în general. În ultimile cinci decenii, încercările de integrare au fost multiple. Unele au avut succese foarte mari în plan economic, politic sau militar, altele au rămas la faza de proiect sau au eşuat. Evoluţia contextului global demonstrează din ce în ce mai mult că participarea efectivă a fiecărui stat la procesul de cooperare şi integrare economică este indispensabilă

într-o economie mondială caracterizată prin internaţionalizarea producţiei şi a pieţelor de capitaluri, prin promovarea tehnologiilor avansate şi creşterea rolului societăţilor transnaţionale în ansamblul activităţilor economice.

Procesul de revitalizare a mecanismelor regionale şi subregionale este amplu susţinut de noile programe de liberalizare a comerţului, de dezvoltare a sectorului privat la scară mondială, concomitent cu încorporarea conceptuală a unor elemente tot mai complexe prin care să se asigure o convergenţă deplină a politicilor şi a obiectivelor naţionale cu cele regionale.În ultimile decenii, în zona Pacificului se asistă la un proces profund de regionalizare, de creare a unor sisteme productive care gravitează în jurul Japoniei şi includ ţări recent industrializate precum: Coreea de Sud, Hong-Kong, Singapore, Taiwan, Filipine, Thailanda şi Indonezia, la care s-ar putea adăuga state ca Australia, Noua Zeelandă sau China. Aşa-numitul „bloc asiatic” în curs de fomare în zona Pacificului, reprezintă una dintre cele mai dinamice şi prospere regiuni ale lumii, ca urmare a creşterii economice impresionante înregistrate de Japonia în ultimile decenii şi a ritmurilor susţinute de dezvoltare manifestate începând din anii '60-'70 în Coreea de Sud, Taiwan, Hong-Kong şi Singapore, ţări sugestiv denumite „Cei patru dragoni asiatici” sau „Tigrii

mari”. Ulterior, în anii '80, Malayezia, Thailanda şi într-o măsură mai mică Indonezia şi Filipine, ţări cunoscute sub numele de „Micii dragoni asiatici”, au urmat acelaşi trend de creştere economică. În interiorul acestui bloc economic de state s-a manifestat tot mai pregnant tendinţa de liberalizare a fluxurilor comerciale, de capitaluri şi de forţă de muncă.

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND REGIONALIZAREA ÎN ASIA-PACIFIC

În ciuda nivelului ridicat al comertului intra-regional, economiile din Asia-Pacific nu au aratat prea mult entuziasm pentru crearea de aranjamente comerciale regionale, precum cele din Europa Occidentala si America Latina. Gruparile regionale formale (de jure) nu sunt nici numeroase si nici nu au avansat foarte mult pe calea integrarii. Primul val de regionalizare din anii 1960 a ocolit aceasta regiune.

Originile regionalismului contemporan în aceasta zona dateaza din 1965, când Kiyoshi Kojima a lansat ideea crearii primei organizatii regionale din Asia – Organizatia pentru Comert si Dezvoltare în Pacific (OPTAD). Kojima a propus, de asemenea, crearea unei Zone de Comert Liber în Pacific (PAFTA). Sub egida OPTAD au fost organizate o serie de conferinte anuale pe tema comertului si dezvoltarii regiunii Asia-Pacific, începând cu cea din Tokyo din 1968.

Conferinta de Cooperare Economica în Pacific (PECC) a fost creata în 1980, în urma seminarului de la Canberra (Australia) si este expresia celui de al doilea val de regionalizare. Membrii PECC erau în 1992: Australia, Brunei, Canada, Chile, China, Hong-Kong, Indonezia, Japonia, Malaiezia, Mexic, Noua-Zeelanda, Peru, Filipine, Rusia, Singapore, SUA, Taiwan, Tailanda si natiunile din insulele Pacificului. OPTAD a devenit membru institutional al PECC. Conferinta de Cooperare Economica în Pacific a devenit noua realitate a regionalismului din Asia în 1980.

În afara organizatiilor de cooperare si integrare regionale, exista în regiune o serie de aranjamente sub-regionale, care au început sa prinda contur o data cu sfârsitul anilor 1980. Cu toate ca aceste blocuri sub-regionale s-au dezvoltat independent unul de celalalt, exista totusi doua trasaturi comune ce le caracterizeaza:

- participarea în cadrul lor a doua sau mai multor tari;

- posibilitatea includerii în cadrul gruparilor numai a unor parti ale anumitor tari.

Acestor grupari li s-au dat diverse denumiri însa termenul generic de

“triunghi de crestere economica” s-a impus rapid printre specialisti.85 Aceste triunghiuri de crestere economica sunt rezultatul unei îmbinari complexe de factori–cheie cum ar fi:

- fluxurile masive de investitii straine directe;

- strategiile de dezvoltare orientate pe promovarea exporturilor;