Globalizarea și Dezavantajele Ei

Abstract

Mulţi critici ai globalizării acuză că intensificarea fluxurilor comerciale, investiţiile externe directe şi migraţia sunt factorii responsabili pentru deteriorarea bunăstării economice a tot mai multor angajaţi din economiile industrialize.

Deoarece capitalul continuă să fie deficitar, iar forţa de muncă a devenit extrem de abundentă in această economie globală deschisă, o consecinţă a globalizării este şi modificarea balanţei puterii şi bunăstării in economiile industrializate, care se înclină în defavoarea muncitorilor şi in favoarea capitalului.

Dezavantajle globalizării:

-migratia forţei de muncă (forţa de muncă ieftină din ţările în curs de dezvoltare migrează către ţările industrializate, ceea ce duce la o scădere anivelului salarial, fapt mulţumitor pentru angajator, dar nemulţumitor pentru forţa de muncă autohtonă);

-acces tări cu forţa de muncă ieftină (spre deosebire de cazul de mai sus, multinaţionalele îşi inchid filialele de producţie din acele ţări dezvoltate care prezentau avantajul unei pieţe bune de desfacere, dar cu costuri ridicate de producţie datorita forţei de munca scumpe, şi îşi deschid filiale de producţie în ţările in curs de dezvoltare, cu forţa de muncă ieftină; produc in aceste ţări produsele şi, dupa caz, le vând acolo unde au pieţe de desfacere. Rezultatul: in ţările dezvoltate creşte numărul şomerilor, iar

aceştia sunt cei care protestează destul de violent);

- implicarea la nivel politic a multinaţionalelor (aşa cum se întampla şi în România, guvernele acordă "facilităţi", multinaţionalelor, pentru a atrage ISD şi pentru a-şi

echilibra deficitul bugetar.);

- implicarea unor trusturi corporatiste în mass-media şi influenţarea acesteia;

- dispariţia culturii şi a identităţii naţionale ;

- organizaţiile corporatiste al caror obiect de activitate duce la poluarea mediul sau la consumul unei cantităţi mari de resurse (ex. industria sticlariei) se orientează spre ţări în curs de dezvoltare care nu au o legislaţie bine pusă la punct in privinta standardelor de mediu.

Cuvinte-cheie: Globalizare

Clasificare JEL: F02, A12

Abrevieri:

CMN- Companii Multinaţionale

PNB - Produs Naţional Brut

IED – Investiţii Externe Directe

Introducere

Globalizarea ecomomiei mondiale a afectat şi va continua să afecteze aproape orice aspect al afacerilor intrne şi intrnaţionale. Deşi o serie de economişti consideră că un sistem financiar internaţional lipsit de reglementări reprezintă o ameninţare serioasă la adresa economiei mondiale, aproape toţi specialiştii toţi susţinătorii pieţei libere cred că globalizarea promite o lume mai prosperă şi o mai bună cooperare intrnaţională. Ei susţin că nici un obstacol nu trebuie să blocheze libere circulaţie a bunurilor, serviciilor şi capitalurilor.

Criticii globalizarii prevăd o lume total diferită. Ei se tem că amplificarea comerţului, a investiţiilor externe şi a fluxurilor financiare produce serioase consecinţe negative asupra societăţilor lor. Sondajele de opinie arată că măcar jumătate dintre americani cred că globalizarea duce la scăderea salariilor, la şomaj şi la alte efecte dăunătoare. Europenii sunt şi mai sceptici decât americani fată de integrarea economică mondială, iar în multe tări industrializate opinia populară este la fel de ostilă.

Multe dintre afirmeţiile susţinătorilor şi ale criticilor globalizării sunt fie neadevărate, fie exagerate, fie pur şi simplu stupide.

Economia americană s-a globalizat mult mai repede decât alte economii industrilizate, insa comerţul era, la mijlocul anilor 1990, de numai 24%di PNB, fată de 11% în 1970.

Globalizarea muncii era mai accentuată în perioada premergătoare primului război mondial; după război, imigraţia internaţională a cunoscut un declin considerabil. . În a doua jumñmte a secolului nl XIX-lea, circa 60 de milioane de europeni au emigrat in

Lumea Nouă, iar mulţi alţii către Australia, Noua Zeelandă, Argentina şi alte regiuni de climă temperată. Numeroşi emigranţi din China şi India britanică s-au îndreptat spre coloniile europene din sud-estul Asiei şi spre alte regiuni tropicale, precum Africa de Est şi Caraibe. Acest imens val de forţă de muncă a avut consecinţe puternice asupra econnmiei globale. O dată cu izbucnirea primului război mondial, migraţia de masă a încetat şi ea nu a mai atins niciodată asemenea proporţii. De fapt, retorica globalizării nu este decât o expresie a aroganţei ţărilor industrializale şi bogate.

În consecinţă. la sfârşitul secolului XX, rnigraţia fortei de muncă nu este o caracteristică esenţială economiei globale. Ea este relativ scăzută chiar şi între statele mernbre ale Uniunii Europene.

Capitolul 1. Perspective asupra globalizării

În economiile industrializate, dezbaterile tot mai numeroase asupra globalizărií şi a consecinţelor ei au conturat trei prspective:

1.1. Perspectiva pieţei libere

Mulţi economişti şi oameni de afaceri consideră că globalizarea şi adoptarea în întreaga lume a valorilor americane (sociale, politice şi economice) eliberează energiile economice latente şi conduce la o folosire mult mai eficientă a resurselor mondiale în scădere, la maximizarea avuţiei mondiale şi la beneficii economice pentru toate popoarele. Credinţa in avantajele enorme ale globalizării a fost expusă cu entuziasm de Lowell Bryan şi Diana Farrell î n cartea lor Marchet Unbound: Unleashing Global Capitalism (1996). Cei doi analişti proclamă că Globalizarea va conduce la o prosperitate fără precedent.

1.2. Perspectiva populistă (naţionalistă)

Globa1izării îi sunt atribuite fenomene precum: creşterea inegalilăţii economice şi a şomajului în cadrul eçonomiilor industrializate, reducerea sau chiar prăbuşirea programelor sociale şi a statului bunăstării în numele competitivităţii internaţionale, distrugerea culturilor naţionale şi a autonomiei politice naţionale, migraţia ilegală, criminalitatea in creştere etc. În SUA Ross Perot şi Patrick Buchunan au subscris la aceste convingeri in numele dreptei politide, iar sindicatele, în cel al stângii politice.

Şi dreapta, şi stânga au denunţat liberul schimb şi corporaţiile multinaţionale pentru a fi provocat sau cel puţin pentru a fi complicaţ problemele economice şi sociale ale Americii. În Europa, neofasciştii şi socialiştii şi-au exprimat antipatia faţă de deschiderea economiei şi teama pentru pierderea autodeterminarii naţionale. Chiar şi un capilalist de calibru, precum defunctul James Goldsmith, a avertizat asupra pericolelor pe care le aduce liberul schimb cu ţările cu forţă de muncă ieftină din Asia de Est şi a pledat in favoarea unor bariere ridicate pentru restricţionarea importurilor din ţările mai puţin dezvoltate. Aceste critici au sprijinit protecţionismul comercial, blocurile economice regionale şi restricţiile asupra activităţii CMN.