Globalizarea și Companiile Transnaționale

Literatura de specialitate abundă în definiţii şi tratate cât mai cuprinzătoare a ceea ce numim globalizare, termenul fiind totodată şi subiect de controversă în literatura economică şi politică internaţională. Ne desfăşurăm activităţile noastre ca indivizi într-un cerc al schimbărilor, într-o lume globalizată, cu a cărei impact ne confruntăm, însă fenomenul este intrepretat şi văzut diferit. Tocmai pentru că există pluriperspective cu privire la acest concept, am ales în cele ce urmează o sinteză şi o prezentare a celor mai proeminente aspecte a ceea ce numim globalizare.

Globalizarea este un proces complex de integrare şi dezvoltare, de interactivitate şi de schimb reciproc între aproape toate domeniile umane de activitate. În sens larg, fenomenul trebuie văzut prin prisma fluxurilor comerciale, a migraţiilor, a puterii militare, a organizării politice şi economice, a culturii, a medicinii dar şi a simbolurilor ecologice. Prin afirmaţia sa, David Held întăreşte cele spuse mai sus: ,,globalizarea poate fi percepută ca o lărgire şi accelerare a interconectării la scară mondială în toate aspectele vieţii sociale contemporane, de la cultură la criminalitate, de la finanţe la sfera spirituală’’ . Are origini încă din anii ’61 când termenul a apărut în dicţionarul Webster. Este o idee atotcuprinzătoare ,,al cărei timp a sosit şi care îşi găseşte astăzi expresia în toate limbile de circulaţie ale lumii’’ , mai spune David Held în lucrarea Transformări globale. Tot în acelaşi stil de a defini globalizarea rămâne şi John Baylis şi Steve Smith în The Globalization of World Politics spunând că ,,reprezintă un proces istoric care implică lărgirea, adâncirea, viteza şi creşterea impactului interconectivităţii mondiale’’ .

Termen devenit aproape clişeistic în vremurile noastre, acesta cuprinde în sfera sa şi transformările rapide ale societăţii şi faptul că un fenomen care se întâmplă într-o regiune a lumii poate avea urmări într-o altă regiune aflată la o distanţă semnificativă. Globalizarea este adesea asociată şi cu un sentiment de nesiguranţă, mai ales a ceea ce înseamnă pierderea suveranităţii statelor şi frica guvernelor că nu vor putea controla sau opri schimbările majore. În contextul discuţiei despre raportul globalizare-stat şi impactul acestei asupra suveranităţii statelor şi scăderea gradului de putere, expresia ,,dispariţia statului’’ a fost făcută cunoscută prin teoreticianul Karl Marx, care era adept al răspândirii globale a capitalismului, dar şi interesat de lămurirea conceptului de umanitate. Stephanie Lawson atinge latura sensibilă a acestei probleme, afrimând în lucrarea Relaţii internaţionale, o scurtă introducere că ,,trăim într-o epocă în care cea mai mare parte a vieţii sociale este determinată de procesul global, în care culturile naţionale, economiile naţionale şi graniţele naţionale sunt dizolvate’’ . De asemenea, tot acelaşi autor spune că progresele realizate de-a lungul timpului şi marile transformări ,,ne-au adus la punctul în care globalizarea este văzută de mulţi ca o trăsătură definitorie a timpurilor’’ .

În ceea ce priveşte retorica globalizării, David Held şi Anthony McGrew disting trei şcoli de gândire şi anume: hiperglobalistii, scepticii şi transformativistii.

Hiperglobalistii (precum Ohmae) văd în globalizarea contemporană o ,,era nouă în care popoarele de pretutindeni sunt tot mai mult supuse sancţiunilor pieţei globale’’ . Teza hiperglobalistă consemnează apariţia unei pieţe globale unice şi a principiului competiţiei globale, ceea ce duce la disiparea puterilor statelor naţionale.

Teza sceptică afirmă că globalizarea este un mit şi că circumstanţele globalizării îşi au rădăcini în timpul Imperiului Roman sau înainte de Primul Război Mondial. Scepticii combat teza hiperglobalistă şi o consideră eronată şi imatură din punct de vedere politic, susţinând că globalizarea este exclusiv politică. De asemenea, scepticii refuză ideea conform căreia internaţionalizarea facilitează apariţia unei noi ordini mondiale şi contestă principiile hiperglobaliştilor. În concluzie, aceştia nu cred că statele naţionale se află în vreun pericol, ci dimpotrivă, rolul lor se poate întări pe plan internaţional.

Ideile susţinute de transformativişti au la bază convingerea că globalizarea este o forţă declanşatoare a schimbărilor rapide atât sociale, cât şi politice şi economice care reconfigurează ordinea mondială. Conform tezei transformativiste procesele pe care globalizarea le implica nu au precedent istoric şi în acelaşi timp văd acest concept marcat de contradicţii. Totodată, gândirea transformativistă aproba faptul că producţia şi finanţele capătă tot mai mult dimensiuni globale şi transnaţionale.

În pofida tuturor contradicţiilor care prefigurează opinii diferite asupra conceptului de globalizare şi care nu se finalizează într-un consens, clar este că fenomenul se manifestă în aproape toate ariile de activitate ale umanităţii, aducând cu sine o stare perpetuă de transformare şi adaptare. Ideea este întâlnită şi în manualul de Guvernanţă al autoarei Anne Mette Kjaer care afirmă că ,,punctele de vedere ale idealiştilor, ale scepticilor, sau ale transformativistilor diferă, însă toţi sunt de acord cu emergenţa unor schimbări politice la nivel mondial’’ . Am completa noi şi cu schimbările economice apărute. Creşterea schimburilor în lume determină ca globalizarea să aibă în primul rând un sens economic.

Din perspectivă economică, George Soros vede globalizarea ca o dezvoltare a pieţelor financiare globale şi întărirea rolului corporaţiilor transnaţionale în defavoarea creşterii economiilor naţionale. În lucrarea How the World Works, globalizarea este descrisă atât ca un ,,produs al schimbării tehnologice, cât şi al alegerilor politice; şi nu în ultimul rând, un produs al avansării tehnologice care a facilitat globalizarea’’ . Şi am spune noi, avansarea tehnologică la rândul ei a fost facilitată de-a lungul vremii de către corporaţiile transnaţionale, prin dezvoltarea activităţilor acestora, prin producţia şi schimbul de bunuri în diverse tari, inovând serviciile tehnologice.