Globalizarea în India

1. Globalizarea – date generale

Notiunea de globalizare a inceput din 1990 sa fie folosita pentru a descrie un proces complex, socio-economic si cultural, ale carui principale caracteristici sunt difuziunea globala a institutiilor si practicilor democratice, popularizarea si raspandirea unor modele economice, financiare si tehnologice.

Detractorii se concentrează în încercările de a da o definitie globalizarii, pe mult mai vizibilele decalaje dintre bogaţi şi săraci, pe reducerea drastică a numarului celor care (instituţii sau indivizi) sunt deţinători ai resurselor, urmată de creşterea numărului celor care ajung să fie dependenţi de primii, pe alienarea tot mai mare a indivizilor şi societăţii în ansamblu. Globalizarea este vazută ca un mod de autopropulsare oarbă a societăţii tehnologice, aducând unora, puţini la numar, lux si prosperitate, în timp ce majoritatea este marginalizată şi condamnată la sărăcie.

Fenomenul globalizarii este o consecinta directă a proceselor de modernizare şi post-modernizare care au marcat ultimele două secole ale celui de-al doilea mileniu. Direcţia de propagare a fenomenului globalizării este aceeaşi ca în cazul celor doua procese amintite: dinspre tările occidentale avansate înspre statele în curs de dezvoltare şi cele apartinând „lumii a treia”.

Globalizarea a fost definită şi ca o dereglare a comerţului şi finanţelor pentru a permite afacerilor şi băncilor să opereze global. Ea presupune apariţia unei pieţe unice mondiale, dominată de companiile transnaţionale (şi este confundată adestea cu colaborarea internaţională , independenţa şi comuniunea globală).

Globalizarea este cea mai puternică forţă a schimbării în lumea actuală, afectând nu doar populaţiile îndepărtate, ci şi societăţile de pe cuprinsul planetei.

Pentru unii, globalizarea activităţii economice este speranţa cea mai mare pentru viitor, soluţia sărăciei mondiale, în special. Pentru alţii este cauza fundamentală a multor probleme, cu care societatea se confuntă şi astăzi şi care reprezintă o ameninţare continuă.

Sunt multe lucruri care se datorează acestui fenomen, unele reuşindă să aducă mai aproape popoarele lumii, să comunice mai rapid, să călătorească mai facil etc. Dar, în esenţă globalizarea este un proces economic caracterizat dereglementare şi asta înseamnă libertatea acordată marilor bănci şi marilor afaceri de a intra pe pieţele locale mondiale. Focalizarea se face pe profit, nu pe oameni şi asta nu uneşte lumea, ci, dimpotrivă, conduce la o competiţie crescută şi la dezbinare.

Globalizarea esre expansiunea rapidă a unui proces, început cam acum 500 de ani. La acea vreme europenii au cucerit şi colonizat majoritatea lumii. Au dezmembrat economii independente şi le-au înrobit populaţiile forţându-le să muncească în mine, campuri de bumbac şi plantaţii de ceai. La mijlocul secolului XX colonialismul a dat naştere unei forme mai subtile de înrobire, şi anume îndatorarea. Naţiuni după naţiuni au căzut tot mai adânc în sărăcie, facilitând pentru corporaţii şi instituţii financiare succesul pe pieţele coloniale pentru a extrage bani, resurse şi forţa de muncă ieftină.

Astăzi acele afaceri transnaţionale au devenit atat de ample şi puternice că au ajuns să controleze efectiv guvernele, să dicteze politici economice şi să modeleze opiniile oamenilir şi viziunea asupra lumii.

Totuşi, forţarea dezvoltării prin comerţ global al bunurilor şi servicilor continuă. Pentru a putea concura marile corporaţii solicită dereglementări şi mai accentuate împingand şi mai departe globalizarea.

2. De la schimbări sociale la globalizare

Evoluţia civilizaţiei umane în ultimele două secole a fost marcată de două procese majore care au afectat colectivităţile umane de pe cuprinsul intregii planete. Şi anume procesele cunoscute sub numele de modernizare şi, respectiv, post-modernizare. Ambele procese presupun restructurarea fundamentală a societăţii în ansamblul ei, inducand modificari în toate subsistemele vieţii sociale: economic, politic, social şi cultural.

Secolul al XIX-lea, dominat de o revolutie industrială, tehnologică şi stiinţifică fără precedent în istoria umanităţii de până atunci, cunoaşte primul val al globalizării prin extinderea imperiilor coloniale.

Caracteristicile globalizarii: impartialitate, reguli abstracte şi impersonale, mărimea pieţelor globale şi a fluxurilor de capital, păstrând proporţiile, se puteau regăsi foarte bine şi în acea perioadă a industrializării.