Globalizarea

Procesul de globalizare a economiei mondiale a început la mijlocul anilor ‘80, a căpătat noi valente și adepti în deceniile ’90-’00 și continuă în prezent să se manifeste cu putere, deși are de înfruntat conceptii regionaliste și nationaliste

În sens larg, globalizarea economiei mondiale poate fi definită ca fiind procesul deosebit de dinamic al creșterii interdependentelor dintre statele nationale, ca urmare a extinderii și adâncirii legăturilor transnationale în tot mai largi și variate sfere ale vietii economice, politice, sociale și culturale și având drept implicatie faptul că problemele devin mai curând globale decât nationale, cerând la rândul lor o solutionare mai curând globală decât nationala.

O definitie asemănătoare este dată și de raportul Fondului Monetar International (FMI) din 1997: fenomenul globalizării economiei mondiale reprezintă integrarea internatională aflată în stransă creștere, atât a pietelor de bunuri și servicii, cât și a celor de capital.

Abordată din punct de vedere economic și financiar, globalizarea poate fi definită drept întărirea și lărgirea legăturilor dintre economiile naționale pe piața globală a bunurilor, serviciilor și mai ales a capitalurilor.

Globalizarea a devenit un proces obiectiv, implacabil, care se desfășoară cu o viteză adeseori amețitoare, cuprinzând în sfera sa cvasitotalitatea statelor lumii. Sub aspect strict economic, al eficienței alocării și utilizării resurselor, globalizarea economică apare ca un fenomen rațional, de natură să furnizeze un volum mai mare de bunuri și servicii cu resurse tot mai puține. Globalizarea economică presupune, așadar, în esență, globalizarea procesului de creare a producției interne brute ale statelor lumii.

Trei indicatori principali ai globalizarii sunt:

Diapazonul - masura in care interdependenta economica international este intr-adevar globala si nu limitata la triada formata din America de Nord , Europa si Japonia/Asia de Est.

Intensitatea - adancimea si extensiunea interdependentelor , ce se desfasoara atat intre tari cat si intre firme.

Sensibilitatea - masura in care evenimentele dintr-o parte a sistemului global se transmit in alta parte a sistemului. Cu cat sistemul este mai integrat sistemul , cu atat mai rapida si mai completa va fi transmiterea efectelor economice si crizelor pe tot cuprinsul sistemului.

Factorii economico-comerciali care au influențat adâncirea procesului de globalizare a economiei mondiale sunt:

- Liberalizarea comerțului cu servicii în special în domeniul telecomunicațiilor, asigurărilor și bancar, a constituit tendința dominantă a anilor ’70 în SUA, fiind continuată în anii ’80 în Marea Britanie și ulterior în Uniunea Europeană și Japonia. Tendința continuă și în prezent, incluzând și țările Europei Centrale și de Est, printre care și România.

- Liberalizarea piețelor de capital ca urmare a eliminării treptate a obstacolelor impuse circulației devizelor și a capitalului, reprezintă un pas favorabil în vederea formării unor piețe financiare globale. Această mobilitate a capitalului reduce riscul repatrierii capitalului în special în cazul companiilor transnaționale și înregistrează, totodată, o reducere a costurilor în condiții normale.

- Liberalizarea investițiilor străine directe. Începând cu anii ’70, interesul comun al umanității de prezervare (apărare) a mediului înconjurător s-a concretizat prin apariția unor concepte, cu vocație globală: bunurile comune ale umanității, dezvoltarea durabilă și securitatea ecologică, care au constituit noi factori ce au dinamizat procesul de globalizare a economiei mondiale.

- Bunurile comune ale umanității sunt spații cum ar fi oceanele, fondurile marine, care din diverse motive nu sunt susceptibile a fi divizate și nici nu cad sub incidența suveranității statelor. Cu excepția oceanelor, nici unul din aceste bunuri comune nu au fost polizate, deoarece este relativ faptul că oamenii posedă capacități tehnice de exploatare și deteriorare. Dezvoltarea durabilă este definită drept dezvoltarea care răspunde nevoilor prezente, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile. Dezvoltarea durabilă e concepută în vederea reconcilierii dintre economie și mediul înconjurător, ca o nouă cale de dezvoltare care să susțină progresul uman nu numai în câteva locuri și pentru câțiva ani, ci pe întreaga planetă și pentru un viitor apropiat.

- Securitatea ecologică este una dintre dimensiunile fundamentale ale securității globale.Globalizarea este definită prin interdependența economiei dintre state, ca urmare a creșterii coeficientului de dependență față de economia mondială.

- Globalizarea este concepută ca proces al diminuării taxelor vamale, al renunțării la politica vamală și la restricțiile de circulație a mărfurilor, serviciilor, tehnologiilor și capitalurilor, pe măsura dezvoltării schimburilor economice internaționale.