Gestiunea lanțurilor de aprovizionare

Gestiunea lantului de aprovizionare constituie astazi, in conditiile unei piete concurentiale, o miza strategica majora pentru intreprinderile industriale si comerciale. Aceasta reprezinta un potential important de creare a valorii pentru client: calitatea serviciului, performanta in ceea ce priveste termenul si reactivitatea. De asemenea, reprezinta unul din locurile principale unde se disputa o parte din rentabilitatea intreprinderii, prin rationalizarea costurilor legate de lantul de aprovizionare sau prin concentrarea asupra noilor canale de distributie. Aceasta tendinta este consolidata inca intr-un context economic dominat de mondializarea schimburilor, diversificarea si scurtarea ciclurilor de viata ale produselor, dezvoltarea parteneriatelor intre intreprinderi. In acelasi timp, noi oportunitati au fost oferite prin evolutia tehnologiilor si metodologiilor, in special a sistemelor de informare. Obiectivul principal urmarit, consta in insusirea conceptelor de baza, a celor teoretice cu precadere, dar si a aplicatiilor practice referitoare la gestiunea lantului de aprovizionare globala si performantele acestuia, ca parte integrata a logisticii.

Lantul de aprovizionare reprezinta ansamblul fluxurilor fizice, ale informatiei si fluxurilor financiare, care leaga furnizorii si clientii (fig. 1). El duce, pe de o parte, la ideea de lant in care diferitele elemente dintr-un sistem de productie industriala sunt interdependente si pe de alta parte la o definitie in sens larg a aprovizionarii (flux intre uzine, flux intre un furnizor si un client, flux intre doua posturi de lucru s.a. m. d.). Pentru un numar important de manageri de intreprindere, lantul de aprovizionare constituie un subiect de interes major. In schimb, non-coordonarea lantului, se poate solda cu pierderi importante pentru intreprindere: devalorizarea stocurilor invechite, deprecierea activelor, etc.