Fundamentele Teoretice și Instituționale ale Dezvoltării Rurale Durabile

Agricultura constituie principalul utilizator al spaţiului rural, precum şi factorul determinant al calităţii mediului. În zilele noastre, însă, structurarea spaţiului rezidenţial în rural şi urban (în funcţie de preponderenţa activităţilor industriale sau agricole) a început să îşi piardă semnificaţia originară.

Spaţiul rural înseamnă acum mai mult decât agricultură, silvicultură, pescuit şi vânătoare, cuprinzând în plus activităţi meşteşugăreşti, artizanale, industriale, de construcţii, de servicii comerciale şi necomerciale, căi moderne de transport şi comunicaţie, activităţi de protecţie a mediului şi biodiversităţii, numeroase infrastructuri necesare oricărei zone rezidenţiale civilizate.

Dezvoltarea durabilă a spaţiului rural, întemeiată pe complexitatea activităţilor economico-sociale, a devenit o necesitate presantă întrucât mediul rural reprezintă spaţiul geografic cel mai extins în aproape toate statele lumii.

În cadrul Uniunii Europene, dezvoltarea rurală durabilă şi-a sporit importanţa, ca urmare a extinderii acestei organizaţii, devenind parte integrantă a Politicii Agricole Comune (PAC) şi a politicii de dezvoltare regională. Pilonii PAC care contribuie la înlăturarea dificultăţilor economice, sociale şi de mediu în numeroase zone rurale din Europa sunt politica de susţinere a pieţelor produselor agricole şi politica de dezvoltare rurală.

Reuniunea Consiliului European de la Goteborg (15 şi 16 iunie 2001) a definit principiile directoare ale PAC, potrivit cărora o economie performantă trebuie să funcţioneze prin utilizarea durabilă a resurselor naturale şi gestionarea viabilă a deşeurilor, respectarea biodiversităţii, conservarea ecosistemelor şi combaterea deşertificării.

Dezvoltarea rurală a cunoscut o atenţie sporită după elaborarea de către Comisia Europeană a documentului Agenda 2000, devenind astfel cel de-al doilea pilon al PAC.

Actuala politică agricolă comună se axează pe dezvoltarea rurală, care vizează mai puţin susţinerea pe piaţă a agriculturii şi pune un accent deosebit pe asigurarea bunăstării oamenilor, a unor condiţii deosebite pentru creşterea animalelor şi cultura plantelor, pe asigurarea unei alimentaţii sănătoase şi conservarea mediului.

Dezvoltarea durabilă ar consta in maximizarea beneficiilor nete ale dezvoltării economice, corelată cu menţinerea de durată a serviciilor si calităţii resurselor naturale, prin utilizarea resurselor naturale regenerabile la rate mai mici decât capacitatea lor de regenerare, precum si utilizarea resurselor neregenerabile cu o eficienţă optimă, luându-se în considerare substituirea lor prin progresul tehnic.

Conceptul de dezvoltare durabilă reprezintă acea creştere a economiei care asigură nevoile de bunăstare ale societăţii, pe termen lung, context în care trebuie sa fie satisfăcute nevoile prezentului, fără a fi compromise capacitatea si resursele generaţiilor viitoare.

Acest concept presupune realizarea unei dezvoltări economice pe termen lung concomitent cu protejarea mediul înconjurător.

Dezvoltarea rurală este strâns legată de politica agricolă comună şi de măsurile de sprijinire a forţei de muncă din acest spaţiu rezidenţial. Dezvoltarea spaţiului rural nu este un concept nou, acesta fiind în atenţia a numeroşi specialişti, teoreticieni şi practicieni, încă de la începuturile istoriei moderne, sub diferite forme şi înţelesuri. În majoritatea ţărilor lumii se acordă o atenţie deosebită dezvoltării rurale, datorită necesităţii ei precum şi modului în care aceasta este realizată.

Necesitatea dezvoltării rurale rezultă din dorinţa de a fi evitate decalajele dintre urban şi rural, de a se recupera cele existente, de a se întări coeziunea socială, de a nu se periclita ruralul în contextul progresului tehnic şi tehnologic.

Dezvoltarea rurală poate fi abordată pornind de la analiza tridimensională a spaţiului rural: economică, socială şi ecologică.

În acest context orice fenomen care se desfăşoară într-una din cele trei dimensiuni are implicaţii şi în celelalte. Astfel, o decizie de natură economică, considerată viabilă, nu trebuie validată fără a analiza influenţa efectelor acesteia în plan ecologic şi social.

Teoria dezvoltării rurale se întemeiază două concepte : dezvoltarea rurală durabilă şi dezvoltarea rurală multifuncţională.

În cadrul Conferinţei Internaţionale de la Cork dezvoltarea rurală durabilă este definită în coordonate foarte precise: stabilizarea populaţiei în spaţiul rural, prin eliminarea sau diminuarea exodului rural, combaterea sărăciei prin stimularea şi sporirea ocupării forţei de muncă, promovând egalitatea de şanse pentru toţi locuitorii rurali, sporirea calităţii vieţii şi a bunăstării generale, prin conservarea, protejarea şi ameliorarea calităţii mediului şi peisajului rural.