Funcțiile și scopurile managementului financiar

In conditiile economiei de piata, eficienta unei intreprinderi depinde intr-o proportie covarsitoare de capacitatea managerilor de a intelege si aplica principiile, metodele si tehnicile moderne de management. Calitatea actului de management este o conditie vitala pentru ca firmele sa obtina avantaje competitive si sa reziste in mecanismele concurentiale. Afirmatia anterioara este cu atat mai importanta cu cat, in ultimii ani, s-a demonstrat ca factorul principal al falimentului unei intreprinderi il reprezinta incompetenta managerilor si greselile de conducere datorate unor erori in materie decizionala. Intr-o analiza structurala, acest factor detine o pondere de 60%, fiind urmat la mare distanta de evolutia nefavorabila a pietei (cu o pondere de 20%), fenomene naturale, incendii, calamitati, cutremure (cu o pondere de 10%) si alte cauze (10%).

Avand in vedere ca falimentul apare ca urmare a imposibilitatii intreprinderii de a-si onora obligatiile de plata si este determinat de lipsa de lichiditati, putem sustine ca managementul activitatii financiare este cauza succesului sau esecului intreprinzatorilor. Asadar, conducerea prin finante a unei intreprinderi vine in sprijinul fundamentarii politicii financiare la nivel microeconomic, concretizandu-se intr-o multitudine de decizii financiare, cu impact asupra performantelor financiare. In aceste conditii, intreprinderea apare ca un centru autonom de decizie care detine putere economico-financiara.

,,Existenta unei structuri de putere - afirma P. Conso - constituie suportul procedurii interne de luare a deciziilor. Gradul de rationalitate al deciziei depinde de rolul oamenilor si de sistemul de valori la care acestia accepta sa adere."[1;p.10]

Notiunea de putere este fundamentala pentru intelegerea procesului decizional, iar argumentele care pledeaza pentru conservarea si sporirea acesteia sunt, prin excelenta, de natura financiara.

Prin urmare, din multitudinea formelor de management, un rol fundamental a dobandit managementul financiar care, in contextul actual al Uniunii Europene, trebuie sa contribuie la formarea unei noi mentalitati despre afaceri si la sporirea competitivitatii. Astfel, la summit-ul organizat la Barcelona in primavara anului 2002 s-a ajuns la concluzia ca procesul de integrare europeana trebuie sa se bazeze nu doar pe marile concerne, ci si pe intreprinderile mici si mijlocii. Acestea din urma, printr-un management financiar adecvat, au rolul de a reinstaura increderea investitorilor si consumatorilor si, implicit, de a relansa initiativa si activitatea economica in spatiul comunitar.

Asadar, indiferent de marimea si forma de proprietate a intreprinderii, managementul financiar isi asuma in cea mai mare parte raspunderea pentru politica financiara adoptata la nivel microeconomic, care urmeaza a se aplica in vederea atingerii obiectivelor urmarite de proprietarii si/sau administratorii resurselor financiare. Din acest motiv, multitudinea definitiilor intalnite in literatura de specialitate identifica managementul financiar cu domeniul care se ocupa cu fundamentarea deciziilor financiare la nivelul intreprinderii. Managementul financiar reprezinta un ansamblu de principii, metode, tehnici, instrumente si actiuni prin intermediul carora se fundamenteaza deciziile financiare in contextul realizarii unor obiective organizationale, formulate printr-o strategie de firma.

In cazul managementului financiar, obiectivul sau general este de a asigura eficienta constituirii si utilizarii capitalului, realizand pe aceasta cale suportul financiar pentru maximizarea valorii de piata a firmei si, implicit, cresterea averii actionarilor. In raport cu acest obiectiv, unii autori [2;p.14] definesc managementul financiar si intr-o forma simplificata, focalizandu-l numai pe conducerea eficienta a procesului de alocare corecta si profitabila a resurselor.

Apreciem ca o asemenea privire restrictiva asupra problematicii managementului financiar constientizeaza importanta fundamentarii deciziei de investitii, abordata adesea cu sintagma ,,alocarea capitalului" (capital budgeting), dar minimizeaza problematica stabilirii structurii financiare si determinarii costului capitalului. Or, capitalul reprezinta un factor important de productie, dar este o resursa limitata care se procura de pe piata financiara la un anumit cost. Acest efort financiar care face obiectul fundamentarii deciziilor de investitii si de finantare devine implicit limita minima a randamentului financiar scontat cu care trebuie valorificate activele firmei si se inscrie in preocuparile managerilor financiari.

1. Conso, P. - La gestion financiere de l'entreprise. Les techiques et l'analyse financiere, Edition Dunod, Paris, 1981.

2. Bran, P. - Finantele intreprinderii, Editura Economica, Bucuresti, 1997.

3. Isfanescu, A., Stanescu, C., Baicusi, A. - Analiza economico-financiara, Editura Economica, Bucuresti, editia a II-a,1999.

4. Stancu, I. - Gestiunea financiara, Ed. Economica, Bucuresti, editia a II-a, 1994.

5. Avare, Ph., Ravary, L. s.a. - Gestiune si analiza financiara, Ed. Economica, Bucuresti, 2002.

6. Charkham, J. - In search of good directors, apud

7. Nicolescu, O. (coord.) - Strategii manageriale de firma, Editura Economica, Bucuresti, 1998 (citat dupa V. Dragota s.a. - Managementul financiar, vol. I, Editura Economica, Bucuresti, 2003).