Etimologia cuvantului: zeita romana, Juvon Moneta, in templul careia romanii confectionau ateliere de batere a menedei. Moneda - orice bun care poate fi utilizat pentru achizitia de bunuri sau servicii pentru plata datoriilor; o creanta a celui ce o detine asupra celui care a emis-o; este o marfa care are calitatea de a masura orice valoare economica. Pentru a ideplini rolul de moneda un bun trebuie sa indeplineasca simultan mai multe conditii: - Sa aiba putere liberatorie; - Sa fie usor de recunoscut de cei care o utilizeaza; - Sa aiba divizibilitate; - Sa aiba durabilitate in timp; - Sa fie usor de purtat. In afara acestor criterii de ordin fizic pentru a-si indeplini in mod eficient functiile sale moneda trebuie sa aiba stabilitate in timp. Obs: intre notiunea de bani si moneda exista unele diferentieri; astfel din punct de vedere al unor autori notiunii de bani i se aloca o acceptiune mai larga in sensul ca ea desemneaza toate instrumentele prin care se infaptuie schimbul, in timp ce notiunea de moneda a desemnat numai un anumit tip de piese metalice sub forma de disc. Functiile monedei: - Functii clasice: Moneda este un instrument unic al tranzactiilor. Aparitia monedei este asociata cu aparitia economiei de schimb. Forma veche initiala de rezolvare a operatiunii de schimb era reprezentata de troc. Utilizarea trocului prezenta mai multe neajunsuri: vanzatorul unui bun trebuia sa gaseasca chiar in momentul in care intentiona sa cesioneze un partener care sa detina un alt bun cu o valoare similara; nu existau niste criterii unitare de evaluare a banilor. Aparitia monedei rezolva aceste incoveniente pentru ca separa operatiunile de schimb in doua momente distincte (venzare-cumparare). Desi in economiile
