Fluxurile comerciale internaționale

1. Fluxuri comerciale internaționale - noțiuni generale

Tranzacția desemnează fluxul economic care reflectă crearea, transformarea, schimbul, transferul sau stingerea unei valori economice și care presupune schimbarea de proprietate asupra bunurilor și/sau a drepturilor financiare, prestarea de servicii sau disponibilizarea de forță de muncă și capital

În contextul interdependențelor economice internaționale, comerțul internațional se distinge printr-un rol essențial, care s-a manifestat încă de la apariția sa. El s-a dezvoltat în decursul timpului sub influența unui sistem de factori naturali, economici, științifico-tehnici, social-politici, culturali, interni și externi. Cu cât economia națională este mai amplu deschisă către economia internațională, cu atât încasările și plățile între rezidenți și nerezidenți vor exprima un volum mai mare de schimburi comerciale și financiare în raporturile țării cu restul lumii, iar acestea vor influența mai profund procesele economice și financiare interne ale economiei naționale, generând în anumite condiții și un proces de angajare și acordare de împrumuturi internaționale.

Relațiile economice internaționale cuprind fluxuri (tranzacții) comerciale și fluxuri (tranzacții) financiare.

Fluxurile comerciale internaționale reflectă interdependențele dintre țări în planul economiei reale, fiind rezultatul adâncirii treptate a specializării operatorilor economici din diferite țări în producerea și comercializarea de produse corporale, de produse necorporale sau de prestări de servicii.

Comerțul invizibil cuprinde, pe de o parte, tranzacțiile internaționale cu produse necorporale și prestările de servicii, iar pe de altă parte, creanțele și obligațiile decurgând din mișcarea între economiile naționale a factorilor de producție capital și forța de muncă.

Circuitul economic mondial reprezintă ansamblul fluxurilor economice internaționale privite în unitatea și interdependența lor. El reflectă îngemânarea formelor schimbului mutual de activități între diferite economii naționale, referitoare la activitățile producătoare de bunuri economice, de distribuție, de cercetare științifică etc. În condițiile actuale dețin o pondere tot mai importantă fluxurile monetare, financiare, de servicii și informații etc. Cu cât gradul dezvoltării economice interne este mai mare, cu atât legăturile economice externe ale țării respective sunt mai intense, fapt ce relevă ponderea majoră în circuitul economic mondial deținută de țările puternic dezvoltate.

2. Componența fluxurilor comerciale internaționale

3. Comerțul internațional

Comerțul internațional reflectă totalitatea tranzacțiilor de export și de import, ierarhizate pe țări, pe grupe de țări, pe zone sau regiuni, pe categorii de piețe sau de bunuri materiale și servicii etc.

Exportul reprezintă o vânzare de bunuri economice dintr-o altă țară în schimbul unei sume de bani cu circulație pe plan internațional. Exportul are funcția principală de a asigura o piață de vânzare pentru o parte din bunurile create în economia națională, diminuând corespunzător consumul final.

Importul reprezintă o cumpărare de bunuri economice dintr-o altă țară, în schimbul unei sume de bani convenite. Astfel, importul contribuie la sporirea de bunuri economice ce intră în consumul personal și la asigurarea facotrilor de producție pe care importatorul nu îi posedă sau are șanse de a-i crea cu un efort exagerat.

Comerțul internațional este considerat unul din factorii cei mai dinamici ai vieții internaționale, contribuind la creșterea nivelului tehnic al producției, la diversificarea producției, la creșterea economică. Este o expresie concretă a diviziunii internaționale a muncii, o materializare a raportului de interdependență a țărilor lumii.

În prezent, comerțul internațional se desfășoară după următoarele fluxuri sau curente:

a) Fluxul schimburilor comerciale între țările dezvoltate (TD) sau fluxul NORD - NORD este caracterizat de schimburi dinamice, valorice și structural dezechilibrate marcate de diferite forme de protecționism și neoprotecționism. În anii ’90, avea o pondere de 55% din totalul comerțului internațional și este compus dintr-o serie de microcurente:

-schimburi comerciale intraeuropene (țări membre UE și AELS );

-schimburi comerciale dintre Europa de Vest și Canada, Japonia, SUA, Australia etc;

-schimburi comerciale SUA - Canada - Mexic (NAFTA);

-schimburi comerciale SUA - Japonia.