INTRODUCERE Economia nationala a unei tari ca parte componenta a economiei mondiale, cuprinde un ansamblu de activitati, desfasurate de persoane sau grupuri de persoane fizice si morale care apartin acestuia, dar la care participa si unii subiecti economici ai altor tari. In interiorul fiecarei tari, ca urmare a activitatilor economice desfasurate de subiectii economici, apare un ansamblu de relatii de productie, schimb, repartitie, consum, finantare creditare, care se manifesta sub forma unor fluxuri reale, monetare si financiare. Sistemul fiscal este un produs al gandirii, deciziei si actiunii factorului uman, ca urmare a evolutiei societatii umane, creat initial pentru a raspunde unor obiective financiare, la care ulterior s-au adaugat obiective de natura economico-sociala. Daca realizarea obiectivelor de ansamblu ale sistemului necesita existenta deciziilor strategice, realizarea scopului pe termen scurt vizeaza realizarea deciziilor tactice. Impozitul constituie o creatie a gandirii umane un instrument creat de om pentru ca puterea publica sa asigure omului anumite utilitati publice. Fiind un produs intelectual, pentru a exista trebuie alese elementele de natura economica, care sunt prelucrate si combinate dupa anumite reguli in conditiile respectarii principiilor care stau la baza relatiilor sociale dintre membrii societatii. Aceasta intrucat puterea publica nu are posibilitatea tehnica de a prelua in momentul crearii venitului, partea care ii este necesara pentru a asigura finantarea obligatiilor care ii revin si deci trebuie sa preia o parte din venitul national repartizat prin intermediul pietei intre subiectii participanti. Acest produs al gandirii de natura financiara dupa aprobarea sa, devine un instrument financiar activ care produce efecte cuantificabile monetar servind pentru realizarea unor obiective prestabilite. FISCALITATEA EUROPEANA VS. FISCALITATEA DIN ROMANIA Principala caracteristica a economiei romanesti, asa cum a fost cea mostenita in 1990, a fost aceea a supercentralizarii (planificare, comanda si control). Economia romaneasca s-a manifestat in perioda 1950-1990 printr-o evolutie extensiva, fiind supradimensionata, energointensiva si in multe segmente ale ei relativ slab dotata din punct de vedere tehnologic. Pana in 1990 economia noastra a avut o structura fundamentata preponderent pe piata de materii prime si desfacere a CAER si respectiv in principal a fostei URSS. Imediat dupa revolutia din decembrie 1989 puterea politica instalata a abrogat actele normative vechi ce instituiau fiscalitatea in Romania socialisto-comunista si a emis noi acte normative inspirate din fiscalitatea occidentala. Incepand din anul 1990 si pana in anul 2007 sistemul fiscal roman s-a inspirat din fiscalitatea mai multor state occidentale cum sunt Franta, Spania, Olanda, Germania. Inspirat din fiscalitatea occidentala, sistemul fiscal romanesc a cunoscut o mare instabilitate. La inceputul fiecarui an, pana in anul 2004 cand a aparut codul fiscal, fiscalitatea s-a tot schimbat, determinand instabilitate in plan economic si social. Desi aparitia Codului fiscal in anul 2003 ar fi trebuit sa duca la o oarecare stabilitate a sistemului fiscal, nu a fost asa, Legea 571 privind Codul Fiscal - a fost modificata prin diferite hotarari sau ordonante de urgenta chiar la sfarsitul anului pentru anul urmator, desi aceste modificari trebuiau facute cu 6 luni inainte pentru ca mediul economic sa cunoasca politica fiscala a guvernului. Pana la aparitia Codului fiscal in anul 2003, cand au fost reunite intr-o lege majoritatea actelor normative privind impozitele si taxele, au fost emise mai multe acte normative pentru fiecare impozit astfel ca aplicarea lor a fost greoaie atat pentru aparatul de stat fiscal dar si pentru agentii economici. In unele tari membre ale Uniunii Europene s-au intreprins mai multe masuri de reforma in domeniul fiscalitatii cum ar fi: reducerea contributiilor sociale, scaderea TVA in sectoarele cu munca intensiva, introducerea si cresterea taxelor ecologice. In privinta competitiei fiscale europeane, au fost trase urmatoarele concluzii in urma analizei surselor documentare: 1. impozitarea poate contribui la dezvoltare si bunastare prin intermediul urmatoarelor directii: o sistemul de impozitare trebuie sa atraga venituri suficiente pentru finantarea serviciilor publice si a transferurilor sociale, intr-un grad ridicat de calitate; o impozitarea influenteaza deciziile de ordin economic si ar trebui sa ofere un stimulent pentru o mai mare ocupare a fortei de munca si o utilizare eficienta si durabila a resurselor; o sistemul de impozitare redistribuie in mod inevitabil venitul, iar acest lucru trebuie facut astfel incat sa intareasca cererea efectiva si echilibrul social, prin acoperirea unor goluri mari din distributia veniturilor.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
