Fiscalitate

Nevoile individuale sunt usor de perceput, iar preocuparea pentru satisfacerea lor conduce la procurarea pe piata a bunurilor si serviciilor in cauza contra cost direct, imediat si echivalent.

Nevoile sociale sunt mai greu de constientizat, iar uneori este dificil chiar sa ne dam seama ca beneficiem de anumite bunuri sau servicii oferite de comunitate (siguranta nationala, ordinea publica etc).

Oricare comunitate, bogata sau saraca, va avea de rezolvat problema procurarii resurselor necesare pentru a asigura, a pune la dispozitia membrilor sai bunurile si serviciile comune, sociale.

Dimensiunile fondurilor publice necesare depind de scopul in care sunt constituite, de aria de activitati pe care trebuie sa le finanteze si de obligatiile asumate de stat.

Ele pot oscila intre doua variante extreme. Prima este cea in care rolul statului se limiteaza la a oferi securitate nationala si sociala individului si la o minima activitate administrativa. A doua este situatia in care statul isi propune sa asigure o multitudine de servicii, intervenind in plus alte variate domenii: invatamant si cultura, sanatate publica, asigurari si protectie sociala, chiar si in economie, sub forma de subventii, scutiri sau reduceri de taxe etc.

Optiunea pentru o anumita varianta din cadrul intervalului tine in primul rand de politica financiara, avand deci de-a face cu o determinare predominant subiectiva.

Pe de alta parte insa, exista si o conditionare obiectiva. Este vorba indeosebi despre puterea financiara a contribuabililor, sursele de formare a fondurilor necesare.

Legatura intre aria de acoperit din resurse publice si volumul fondurilor necesare este evidenta. Din aceasta cauza, un stat cu economie puternica, dezvoltata va avea forta financiara de a rezolva orice problema de interes general, putand sa constituie un buget public de mari dimensiuni. Dimpotriva, un stat cu economie neperformanta si cu o populatie cu venituri modeste va avea dificultati in a procura fondurile necesare chiar si pentru a finanta o mica parte din acele bunuri si servicii care ar putea fi considerate publice si urgente.

Formularea ne duce implicit cu gandul la tara noastra. Aici sanatatea, invatamantul si cultura sunt subfinantate, dovada fiind conditiile oferite de spitale si veniturile salariatilor din aceste domenii. Pensiile din sistemul asigurarilor de stat au dimensiuni inadmisibile, beneficiarii acestora luptandu-se de cele mai multe ori sa supravietuiasca.

Si totusi, impozitele si contributiile pe care noi toti suntem obligati sa le platim ni se par multe si mari. Desi sumele rezultate sunt mici, obligatiile privite ca procente din venitul persoanei fizice sau din profitul firmei sunt mari.

In contextul celor prezentate, in mod firesc apare intrebarea: cat de mare este sarcina fiscala?

Dupa opinia mea, fiscalitatea nu se refera strict la impozite, ci si la toate celelalte contributii obligatorii, chiar daca ele presupun existenta, eventual aleatorie, a vreunei contraprestatii viitoare.