Finanțarea serviciilor de sănătate

Serviciile de sanatate, spre deosebire de alte servicii, sunt cerute de un numar foarte mare de persoane, dar cel mai adesea, ingrijirea sanatatii costa foarte multi bani. Daca fiecare individ ar fi lasat liber sa decida asupra consumului sau de ingrijiri medicale, si sa plateasca pentru acestea, consumul medical ar fi foarte diferit de la un individ la altul, in conditii egale de boala, in functie de capacitatea de plata a fiecaruia. Din motive de echitate, in aproape toate tarile exista o politica nationala sanitara care stabileste cum se face accesul la consumul de ingrijiri medicale si cine plateste pentru acestea. Mecanismul de finantare reprezinta instrumentul pentru punerea in practica a cestei politici. Acest mecanism cuprinde: colectarea resurselor pentru plata ingrijirilor medicale, alocarea lor si plata factorilor de productie.

Deciziile referitoare la optiunile de colectare a veniturilor pentru sectorul sanitar au consecinte importante asupra volumului de resurse generate, asupra consumului si productiei. Schemele de finantare a sanatatii, indiferent ca sunt publice sau private, afecteaza bugetul de stat, costul cu factorul de productie munca si implicit ocuparea , importurile, exporturile si competitivitatea unei tari.

In limbajul curent, termenul de finantare este utilizat generic, cu mai multe intelesuri:

-de colectare a fondurilor pentru plata serviciilor de sanatate;

-de alocare a acestor fonduri la nivel regional sau catre diferiti prestatori de servicii de sanatate;

-de remunerare a factorilor de productie, in special a personalului medical si sanitar.

Pentru a alege intre diferitele modalitati de finantare a sistemului sanitar sunt necesare criterii obiective, care sa le ierarhizeze in functie de performantele pe care acestea le obtin. Principalele criterii care s-au impus in literatura de specialitate vizeaza sustenabilitatea si echitatea generarii veniturilor, eficienta productiei de servicii de sanatate si nivelul sau evolutia starii de sanatate.

Optiunile de finantare sunt:

-finantarea de la bugetul de stat;

-asigurari private de sanatate;

-asigurari sociale de sanatate;

-plata directa de catre consumator.

FINANTAREA DE LA BUGETUL DE STAT

Finantarea sanatatii din veniturile generate din impozite si taxe reprezinta o caracteristica a sistemelor de sanatate de tipul "sistem national de sanatate". Un astfel de sistem exista in tari precum Marea Britanie, Italia, Spania, Danemarca. Finantarea sanatatii in Romania pana in 1997 s-a asemanat foarte mult cu cea din tarile mentionate. Chiar si in prezent, in conditiile actualului sistem de asigurari sociale, Romania continua sa aiba o componenta importanta de finantare de la bugetul de stat.

Criteriile de apreciere a unui sistem de generare a veniturilor bazat pe impozite si taxe sunt:

-eficienta economica: sistemul de impozite nu trebuie sa intefereze cu alocarea eficienta a resurselor;

-echitate: sistemul de impozitare trebuie sa-i trateze egal pe toti indivizii;

-administrare simpla: sistemul de impozitare trebuie sa poata fi administrat usor si ieftin.

ASIGURARI PRIVATE DE SANATATE

Intr-un sistem de asigurari private, indivizii opteaza voluntar pentru plata unei prime actuariale de asigurare stabilita in functie de riscul individual sau de grup. In tari precum SUA si Elvetia, asigurarile private de sanatate reprezinta principala modalitate prin care sunt finantate serviciile de sanatate.

Termenul de "asigurare" poate avea deverse intelesuri. Asigurarea poate fi definita ca un mecanism care ofera indivizilor protectie impotriva riscurilor, sau ca un mecanism actuarial. Prima, defineste asigurarea in termeni de obiective, a doua in termeni de metoda prin care pot fi atinse obiectivele. Chiar si atunci cand nu vorbim de asigurari in sensul definitiei a doua, putem folosi termenul de asigurari daca aceasta protejeaza indivizii impotriva riscurilor (cum este cazul asigurarilor sociale).