Fiabilitatea Sistemului Informatic Financiar-Contabil

Extras din referat Cum descarc?

Pregatirea Romaniei pentru integrarea in Uniunea Europeana a impus preluarea unor noi domenii, care sa duca la eficientizarea activitatii economice si la inlaturarea unor neconcordante intalnite atat in activitatea intreprinderilor cat si a institutiilor publice. Astfel, pe langa adoptarea Standardelor Internationale de Contabilitate la nivelul agentilor economici, pregatirea la trecerea la un nou sistem contabil, bazat pe Sistemul European de Conturi 95 la institutiile publice, precum si alte imbunatatiri legate de legislatia economica si fiscala de legislatie economica si fiscala, s-a impus si organizarea activitatii de audit, atat la agentii economici, cat si la institutiile publice.
Auditul nu este o activitate recenta, el fiind utilizat inca de pe vremea lui Carol cel Mare, iar persoanele care desfasurau aceasta activitate purtau numele de ,,Missi Dominici". De asemenea, sunt izvoare istorice care identifica auditul de pe vremea regelui Eduard I, iar persoanele se numeau ,,auditori". Pana in secolul al saisprezecelea, auditul era cerut de regi, imparati, biserici si state, care erau ordonatori de audit, iar activitatea de audit era desfasurata de catre clerici sau scriitori regali. Obiectivele activitatii de audit erau acelea legate de pedepsirea persoanelor care deturnau fonduri. Intre anii 1700-1850, ordonatorii de audit erau statele, tribunalele comerciale si actionarii, care desemnau ca auditori contabili, iar scopul auditului era protejarea patrimoniului si oprirea fraudelor. Dupa 1850, cand economia mondiala a cunoscut o revigorare puternica mai ales datorita marilor descoperiri ale secolului al XIX-lea, ordinatorii de audit au ramas statul si actionarii, care foloseau pentru aceasta activitate profesionisti contabili si juristi. Deja in aceasta perioada, obiectivele auditului s-au diversificat si pe langa eliminarea fraudelor si erorilor a aparut ca obiectiv si atestarea fiabilitatii situatiilor financiare. Dupa anul 1900 au aparut ca auditori profesionistii in audit si contabilitate, care aveau ca obiectiv, alaturi de evitarea fraudelor si atestarea fiabilitatii bilantului. Un imbold deosebit dat dezvoltarii auditului l-a dat marea criza mondiala din 1929-1933, cand lucrarile de audit erau comandate de stat, actionari sau banci, care cereau examinarea rapoartelor financiare emise de diversele companii sau intreprinderi. Dupa 1940 obiectivul principal al auditului a constatat in ,,atestarea sinceritatii si regularitatii situatiilor financiare" ale entitatilor economice. Incepand din anul 1970 obiectivele auditului s-au extins si spre asigurarea conformitatii cu norme legale in vigoare, cu respectarea principiilor si regulilor contabile si de evaluare, dar si pe linia calitatii managementului.
Controlul financiar preventiv are drept scop identificarea proiectelor de operatiuni care nu respecta conditiile de legalitate si regularitate si/sau, dupa caz, de incadrare in limitele si destinatia creditelor bugetare si de angajament si prin a caror efectuare s-ar prejudicia patrimoniul public si/sau fonduri publice.
Fac obiectul controlului financiar proiectele de operatiuni care vizeaza, in principal:
- angajamente legale si angajamente bugetare;
- deschiderea si repartizarea de credite bugetare;
- modificarea repartizarii pe trimestre si pe subdiviziuni ale clasificatiei bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virari de credite;
- ordonantarea cheltuielilor;
- efectuarea de incasari in numerar;
- constituirea veniturilor publice, in privinta autorizarii si a stabilirii titlurilor de incasare;
- reducerea, esalonarea sau anularea titlurilor de incasare;
- concesionarea sau inchirierea de bunuri apartinand domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ - teritoriale;
- constituirea resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene, reprezentand contributia viitoare a Romaniei la acest organism;
- recuperarea sumelor avansate si care ulterior au devenit necuvenite;
- vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri apartinand domeniului privat al statului sau al unitatilor administrativ - teritoriale;
- alte categorii de operatiuni stabilite legal.
Controlul financiar preventiv se exercita asupra tuturor operatiunilor care afecteaza fondurile publice si/sau patrimoniul public.
Operatiunile ce privesc acte juridice prin care se angajeaza patrimonial entitatea publica se supun controlului financiar preventiv dupa avizarea lor de catre compartimentele de specialitate juridica si financiar - contabila. La entitatile publice unde nu sunt organizate compartimente de specialitate juridica si/sau financiar - contabila, controlul financiar preventiv se va exercita exclusiv prin viza persoanei desemnate de conducatorul entitatii publice.
Ministerul Finantelor Publice coordoneaza si reglementeaza controlul financiar pentru toate entitatile publice.
Controlul financiar preventiv se organizeaza si se exercita in urmatoarele forme:
- controlul financiar preventiv propriu, la toate entitatile publice si asupra tuturor operatiunilor cu impact financiar asupra fondurilor publice si a patrimoniului public;
- controlul financiar preventiv delegat, la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, precum si ai bugetului oricarui fond special, la Fondul national si la agentiile de implementare a fondurilor comunitare, precum si la alte entitati publice cu risc ridicat, prin controlori delegati ai Ministerului Finantelor Publice.
Entitatile publice la care se organizeaza controlul financiar preventiv sunt:
- autoritatile publice si autoritatile administrative autonome;
- institutiile publice apartinand administratiei publice centrale si locale si institutiile publice din subordinea acestora;
- regiile autonome de interes national sau local;
- companiile sau societatile nationale;
- societatile comerciale la care statul sau o unitate administrativ - teritoriala detin capitalul majoritar;
- agentiile care gestioneaza fonduri din finantari externe, rambursabile sau nerambursabile, si alte agentii de implementare a fondurilor comunitare;
- Ministerul Finantelor Publice pentru operatiuni specifice;
- Autoritatile publice executive ale administratiei publice locale, pentru operatiunile de datorie publica si realizarea veniturilor proprii.
Realizarea metodologiei de control financiar privind activitatea financiar-contabila presupune parcurgerea procedurilor si documentelor specifice activitatii de audit intern, structurate pe cele patru etape prezentate prin normele generale astfel:

Fisiere in arhiva (1):

 Fiabilitatea Sistemului Informatic Financiar-Contabil.doc