Femeile Antreprenor în Turismul Rural din Grecia - Recenzie

Articol recenzat: Women's Entrepreneurship and Rural Tourism in Greece: Private Enterprises and Cooperatives

Koutsou, Stavriani, Notta, Ourania , Samathrakis, Vagis and Partalidou, Maria(2009), Women's Entrepreneurship and Rural Tourism in Greece: Private Enterprises and Cooperatives', South European Society and Politics, Vol. 14, No. 2, June 2009, pp. 191–209.

Rezumat articol

Articolul recenzat are ca subiect turismul rural în Grecia, şi vizează spiritual antreprenor al femeilor care este exprimat în două forme: privat şi de cooperare.

Scopul acestui articol este de a investiga diferenţele dintre cele două forme cu privire la caracteristicile de afaceri şi la femeile antreprenor, deopotrivă. Cercetarea s-a bazat pe interviuri personale, cu 199 de femei, iar rezultatele sondajului confirmă existenţa unor diferenţe semnificative între cele două forme: privată şi de cooperare. Femeia care alege forma de cooperativă este mai în vârstă, are studii relativ medii, este nesigură şi ezitantă, în timp ce femeia care alege forma de antreprenor privat este mai tânară, mai bine educată şi are o încredere mai mare în sine.

În prima parte a articolului se face referire la rolul jucat de către femeie în dezvoltarea economiei zonelor rurale, acestea având un rol “invizibil” o lungă perioadă de timp, fiind subordonate bărbaţilor şi ajutându-i pe aceştia la treburile agricole. Însă, odată cu trecerea timpului, economiile locale au început să includă în agenda locală şi forţa de muncă feminină pentru a ajuta la dezvoltarea economiei. Reformele în domeniul politicii agricole şi de multe ori, iniţiativele şi politicile europene, s-au concentrat pe sprijinirea acţiunilor de consolidare a mediului antreprenor, alături de sistemele de finanţare care au ca scop, crearea, dezvoltarea şi încurajarea femeilor antreprenor din zonele rurale, în special din regiunile montane şi zonele defavorizate, schimbând astfel rolul femeilor, dându-le posibilitatea de a lua parte în mare măsură la activităţile de afaceri similare cu cele tradiţionale pe care acestea le efectau la domiciliu.

În continuare sunt prezentate mai multe studii, Pantalidou si Iakovidou, afirmă că turismul rural în Grecia este la o scară redusă, un turism dezvoltat în aceste zone de câteva firme private şi de cooperare, care ofereau cazare, masă, servicii de catering, activităţi în aer liber, excursii şi interese culturale, recreere, ateliere de artă populară. Personale implicate în turismul rural în Grecia nu sunt neapărat agricultori de profesie, dar locuiesc permanent în spaţiul rural. Turismul rural a fost propus ca principală oportunitate pentru femei de a fi implicate în afaceri. Părţile locale interesate, precum autorităţile publice văd turismul rural ca un instrument care este capabil să fie făcut de către femei, dar şi ca o soluţie cheie care ajută la revitalizarea şi restructurarea zonelor montane şi rurale defavorizate, prin venituri suplimentare în procesul de diversificare agricolă.

În Grecia, mai multe studii au examinat turismul rural (Kizos & Iosifides, Partalidou & Iakovidou), spiritul antreprenor al femeilor cunoscătoare sau nu de agricultură şi în special caracteristicile lor personale (Iakovidou 1997, Gidarakou 1999, Papadopoulos 2004). În plus, literatura de specialitate de cooperare include studii referitoare la cooperativele turistice rurale (Apostolopoulos 1996, Iakovidou et. al. 1999, Gidarakou et. al. 2000, Koutsou et al. 2003, Giagou & Vakoufaris et al. 2007).

În cele ce urmează, pornind de la faptul că femeile au ales atât mediul privat, cât şi de cooperare, vom dovedi existenţa celor două tipuri de afaceri, apoi vom continua să explorăm diferenţele în ceea ce privesc caracteristicile personale ale femeilor, precum şi figura acestora care o arată în lumea afacerilor. Această cercetare s-a bazat pe interviuri personale cu femei care practică turismul rural ca o afacere în întreg spaţiul rural din Grecia. Această abordare contribuie la strângerea informaţiilor necesare pentru a arăta cum îşi desfăşoară activitatea femeile antreprenor. Astfel potrivit OCDE (2002), a existat o creştere a femeilor antreprenor la nivel global, din anul 1980 şi până în prezent. O cercetare bine documentată a fost făcută pe baza rolului femeii în agricultură. Cercetarea a descris modul în care femeile din agricultură au dificultăţi severe în descrierea rolului lor şi a ocupaţiei pe care o au, de mult ori aflându-se în imposibilitatea de a descrie munca pe care o fac, întrucât această muncă a fost neobservată şi invizibilă la multe dintre ele. Potrivit Branth (2002), atunci când a avut loc modernizarea în agricultură, aşa cum s-a manifestat şi în schimbările tehnologice şi de muncă, a existat o redistribuire a sarcinilor între bărbaţi şi femei. Această evoluţie au determinat femeile să părăsească munca din fermă şi să se orienteze în afara spaţiului agricol, mai anume, în domeniul serviciilor, de asistenţă medicală, de predare, îngrijire a copilului, muncă scrisă, dar şi în turism. Anthopoulou (2006) consideră că, având în vedere reducerea veniturilor agricole, în ultimul deceniu, şi ocuparea forţei de muncă a scăzut oportunităţile din ţară, un motiv de a creea venituri suplimentare familiei, şi necesitatea pentru activitatea profesionala şi de socializare în afara casei, astfel femeile din mediul rural au dovedit un interes aparte pentru locurile de muncă care folosesc cunoştinţele şi abilităţile acumulate în cadrul familiei şi al comunităţilor locale. Mulţi cercetători au încercat să descrie profilul antreprenor al femeilor în afara spaţiului agricol în zonele rurale. Sullivan et. al (1997) a constatat că femeile din mediul rural din Statele Unite au aproximativ 47 de ani şi sunt bine educate. Conway şi Sherindam (2005) au determinat vârsta medie a femeilor din mediul rural din Australia, aceasta fiind de 41 de ani şi au constatat că au un nivel mediu de educaţie. Talves şi Laas ( 2004) susţin că femeile antreprenor din zonele rurale din Estonia au mai mult de 36 de ani. Cercetările arată că femeile din mediul rural grec încep afacerile lor la vârste cuprinse între 30 şi 45 de ani, moment în care ele sunt deja căsătorite şi au şi copii (lakovidou et. al 2007, Anthopoulou 2006). Femeile au tendinţa de a începe afaceri mici, fără să investească o sumă mare de bani, care în multe cazuri, sunt economiile lor personale şi nu sume împrumutate de la bănci (IFAD 2000). Tigges şi Green (2004) afirmă că femeile sunt implicate în comerţul cu amănuntul, având venituri mici şi de asemenea investiţii mici.