Factorul Uman - Factor Deteminant in Dezvoltarea Economica Durabila

Cuprins referat Cum descarc?

1. Introducere
2. Relatia dintre factorul uman si natura in viziunea oamenilor de stiinta
3. Conceptul de dezvoltare durabila
4. Rolul influentei factorului uman asupra dezvoltarii durabile
5. Aspectele factorului uman in cadrul dezvoltarii durabile
6. Concluzii


Extras din referat Cum descarc?

1. Introducere
La inceputurile evolutiei societatii omenesti, mai precis in comuna primitiva, micile comunitati umane erau o parte a naturii, influentate de aceleasi legi ca si celelalte specii. Dar mintea iscusita a omului a gasit o cale de a stapini natura. Mai intii a fost focul, iar apoi, de-a lungul istoriei, alte descoperiri, culminind cu perioada revolutiei industriale, au facut ca ,,mariajul" dintre societatea omeneasca si natura sa se destrame, ajungindu-se intr-o noua etapa, aceea a divortului dintre om si natura. Trecerea de la bita la butonul care declansa armele nucleare a facut ca specia umana sa detina controlul absolut asupra intregii planete. 
Aceasta evolutie a fost strins legata de una in plan psihologic. Daca la inceput specia umana se supunea legitatilor naturale, iar oamenii aveau sentimentul apartenentei la mediu, al integrarii in natura, mai tirziu acestea au fost inlocuite de o noua imagine: aceea de stapin, care controleaza mediul, subjugindu-l intereselor sale. Speciile de plante si de animale au fost impartite in mod arbitrar in "folositoare" si "daunatoare" in functie de interesele omului, iar mediul a devenit un izvor de resurse considerate inepuizabile. 
Dezvoltarea necontrolata a societatii omenesti, mai cu seama in perioada revolutiei industriale si dupa aceasta, a fost insotita de o serie de fenomene cu cele mai nedorite repercusiuni asupra mediului. Pe de o parte, aceasta dezvoltare era sustinuta de exploatarea irationala a resurselor planetei, determinind reducerea diversitatii mediului inconjurator, iar pe de alta parte, mediul reprezenta un debuseu al activitatilor umane, prin fenomenul de poluare. 
De la schimbarile minime in vremurile stravechi, la cele ale omului preistoric care a trecut la agricultura, se ajunge la marile schimbari care s-au produs in ultimele doua veacuri, datorita industriei, inmultirii tot mai accentuate a populatiei, aglomerarii crescinde a locuitorilor in mari centre urbane, cresterii densitatii cailor de transport, defrisarilor pe mari intinderi, deversarii de substante toxice in apele curgatoare sau eliminarii lor in atmosfera, toate acestea transformind mediul natural intr-un mediu specific omului, un mediu umanizat... Toate aceste fenomene au fost reunite sub un singur nume: deteriorarea mediului. In acest moment, omenirea s-a aflat intr-un moment de impas (marcat de criza energetica din anii 1970), intelegind ca dezvoltarea nu mai putea continua fara sa aiba ca efect distrugerea mediului. 
Specia umana a intrat pe scena istoriei si a creatiei cu 80.000 de ani in urma, dar in 200 de ani de industrializare a reusit sa pericliteze viata planetei, veche de peste 4,5 miliarde de ani. Si asta pentru ca economia si era industriala au abuzat in mod iresponsabil de natura, in vederea sporirii profiturilor, tratind-o ca pe o simpla resursa. Numai in ultima suta de ani populatia lumii s-a triplat, economia mondiala a crescut de 20 de ori, consumul de combustibili fosili de 30 de ori, iar productia industriala de 50 de ori.
...Faptul ca omul a devenit din ce in ce mai posesiv cu natura a condus la consecinte distructive pentru mediu: efectul de sera, diminuarea stratului de ozon, saracirea biodiversitatii, poluarea atmosferica, degradarea padurilor, instabilitatea zonelor de coasta, deseurile, etc. Aceste fenomene s-au format in timp, iar impactul lor negativ a avut ca finalitate instalarea crizei ecologice. 
Cu ce a gresit natura in aceasta relatie? A daruit tot si a incercat sa tina pasul cu prefacerile suferite, dar la un moment dat noile tehnologii au reusit sa o rapuna.
Astazi, cind la nivelul intregii lumi se constientizeaza problemele ecologice cu care se confrunta mediul si omenirea, se incearca prin toate mijloacele posibile reconcilierea om-natura. Dar cine a ciopirtit natura? Desigur omul, care prin actiuni directe sau indirecte a schimbat chipul naturii. Tot omului ii revine insa misiunea, deloc usoara, de a repara tot ce a stricat, tot ce a distrus...
2. Relatia dintre factorul uman si natura in viziunea oamenilor de stiinta
Inca din cele mai vechi timpuri, omul a beneficiat de tot ce-i putea oferi natura, practic in cantitati nelimitate, deoarece densitatea populatiei era mica, iar elementele oferite de natura erau in cantitati mari. De aceea, la inceputuri nu s-a pus problema conservarii mediului natural, a utilizarii rationale a resurselor disponibile. Abia in secolul I e.n. Columella, in tratatul lui despre agricultura, atrage atentia ca cresterea erbivorelor aduce dupa sine aparitia unor noi zone de pasunat ce rezulta din despaduriri. Pentru aceasta el arata ca este nevoie sa se imbine studiul mediului natural cu experienta practica a agricultorului, dar aceasta legatura era analizata din prisma cresterii randamentului agricultorului. 
Ulterior, la inceputul revolutiei industriale din Anglia, problematica mediului a inceput sa fie discutata. W.Petty (1623-1687) considera ca munca nu este singurul izvor al valorilor de intrebuintare pe care le produce, ci ea este tatal lor, iar pamantul este mama lor, scotind in evidenta rolul naturii in procesul economic. 
A.Smith (1723-1790), in lucrarea ,,Avutia Natiunilor", a inclus natura alaturi de capital si munca intre factorii de productie si a evidentiat importanta resurselor naturale, prin acestea intelegind pamantul si minele, pentru bunastarea oamenilor, dar neluind in considerare si influenta omului asupra starii factorilor de mediu si nici conexiunea inversa.
Totusi, la acest nivel al istoriei, problematica mediului nu era atit de dezvoltata ca in momentul actual, deoarece industria se afla in stadiul manufacturier producind influente lente si limitate asupra mediului natural. Odata cu revolutia industriala s-a ajuns la productia de masa, care cerea resurse naturale (minerale si energetice) din ce in ce mai multe, si, ca atare, din procesul de productie au inceput sa apara tot mai multe deseuri si reziduuri, care erau aruncate in mediul natural. Problema raritatii resurselor a fost ridicata de Th.Malthus (1766-1834), care pornind de la ea a pus problema raportului dintre cresterea populatiei si cea a resurselor de hrana ale pamintului. El a facut constatari asupra raportului dintre resursele naturale si numarul populatiei, ca si asupra orizontului de timp al posibilitatii epuizarii stocului de resurse. 
D.Ricardo (1772-1823) s-a preocupat de eventuala oprire a cresterii economice, ca urmare a raritatii resurselor naturale, prin care intelegea atit pamintul (pamint agricol, mine, caderi de apa etc.), cit si celelalte resurse. Din aceasta preocupare a luat nastere teoria sa asupra rentei diferentiale, cu precizarea ca, dupa el, se incepea cu exploatarea celor mai bune resurse si se continua cu a celor mai slabe, care necesitau cheltuieli mai mari pe unitatea de produs. Drept urmare exista ceea ce el a numit legea randamentelor descrescinde fata de efortul de munca si de capital facut, pe care o va pune la baza rentei diferentiale.
S.Jevons (1835-1882) merge mai departe in ceea ce priveste problematica mediului natural, respectiv a resurselor naturale, efectuind o analiza a modalitatilor de egalizare a gradelor finale de utilizare a resurselor naturale. La mijlocul secolului al XIX-lea, specialistii din domeniul stiintelor naturii, au contribuit din ce in ce mai mult la incercare de a explica legatura mediului natural cu economia. 
K.Marx (1818-1883) considera ca intre om si natura exista o legatura si a aratat ca pe masura ce, in economie, se inregistreaza progres, dependenta omului de resursele naturale nu dispare, ci se accentueaza. De asemenea, in 1867 a prevazut posibilitatea de a economisi resurse naturale primare prin realizarea unor tehnologii de valorificare a deseurilor si a aratat cum reziduurile procesului de productie si de consum pot fi introduse din nou in circuitul procesului de reproductie, spre a crea un nou capital. L.C.Gray, in 1913, pune o problema fundamentala in domeniul resurselor naturale, si anume, aceea a solutionarii conflictului de interese dintre prezent si viitor pe baza criteriului maximizarii valorii prezente, utilizind o rata a dobinzii aplicata asupra extractiei resurselor naturale. El spune ca o rata ridicata a dobinzii duce la o epuizare rapida a resursei, pe cind o rata scazuta face conservarea mai profitabila pentru detinatori de resurse.


Fisiere in arhiva (1):

  • Factorul Uman - Factor Deteminant in Dezvoltarea Economica Durabila.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!