Extinderea zonei euro - precondiții și pericole

1. Introducere- zona euro

Începând cu 1 ianuarie 1999, întraga lume asistă la unul dintre cele mai ambiţioase proiecte economice din istoria modernă. Este data la care s-a realizat trecerea spre etapa finală a Uniunii Economice şi Monetare, prin introducerea monedei unice europene, euro. Acest eveniment înseamnă mai mult decât eliminarea a douăsprezece monede naţionale şi înlocuirea lor cu o monedă care va circula în toate aceste ţări. Procesul are consecinţe majore pentru relaţiile monetare internaţionale şi pentru Sistemul Monetar Internaţional. Implicaţiile vizează nu numai statele membre ale Uniunii Europene, ci şi restul lumii.

Moneda joacă un rol esenţial în funcţionarea economiilor moderne, ca măsură a valorii, ca mijloc de plată, ca mijloc de conservare a valorii. Euro îndeplineşte în prezent aceste funcţii pentru cea mai mare zonă cu monedă unică realizată vreodată.

Dificultăţile unui proiect atât de ambiţios au necesitat o foarte atentă pregătire. Punerea efectivă în circulaţie a monedei a fost precedată de trei etape distincte, stabilite în Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Economice prin care s-a urmăarit realizarea convergenţei economice a statelor membre şi crearea Băncii Centrale Europene. Criteriile de convergenţă referitoare la rata dobânzii, stabilitatea preţurilor, limitarea deficitelor bugetare, ale guvernelor, limitarea datoriilor guvernamentale totale au avut scopul de a responsabilza ţările membre în vederea aplicării unei singure politici monetare. Includerea unei ţări cu o inflaţie ridicată, cu rate foarte mari ale dobânzii sau cu un deficit bugetar important ar alerta pieţele financiare, care ar considera că euro este un proiect instabil şi riscant şi ar submina posibilitatea de realizare a unui singur set de de dobânzi pentru întreaga zonă.

Zona euro

Zona euro este o zonă monetară ce cuprinde cele 16 ţări din Uniunea Europeană care au adoptat euro ca monedă unică. Cele 16 ţări membre sunt Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Spania, Slovenia, Slovacia. Pe lângă acestea, 4 micro-state, prin acordurile monetare încheiate cu vecinii lor, sunt şi ele ataşatate la zona euro Andorra, Monaco, San Marino şi Vatican. Zona a fost creată de 11 ţări, la care s-a alăturat ulterior Grecia în 2001, Slovenia în 2007, Cipru şi Malta în 2008, Slovacia în 2009. Trei ţări din Uniunea Europeană nu au fosrt de acord cu introducerea acestei monede, şi anume Danemarca, Regatul Unit şi Suedia.

Tabel 1:Situaţia privind integrarea în zona euro a statelor noi membre UE (ianuarie 2009)

Nr.

crt

State membre noi

ERM II

UEM

1. Estonia Inclusa în ERM II din 28 iunie 2004 -

2. Lituania Inclusa în ERM II din 28 iunie 2004 -

3. Slovenia Inclusa în ERM II din 28 iunie 2004 2007

4. Cipru Inclusa în ERM II din 2 mai 2005 2008

5. Malta Inclusa în ERM II din 2 mai 2005 2008

6. Letonia Inclusa în ERM II din 2 mai 2005 -

7. Polonia Nu este inclusă în ERM II -

8. Cehia Nu este inclusă în ERM II după 2012

9. Slovacia Inclusă în ERM II din noiembrie 2005 2009

10 Ungaria Nu este inclusă în ERM II După 2011

11. România Nu este inclusă în ERM II(probabil 2012) Probabil 2014

12. Bulgaria Nu este inclusă în ERM II -

2. Criterii de convergenţă nominală

Conform Tratatului de la Maastricht, orientarea generală a politicii externe şi de securitate comună este de competenţa Consiliului European:

-crearea unui spaţiu economic fără graniţe care să asigure un progres economic echilibrat şi durabil;

-înăsprirea potecţiei drepturilor şi intereselor cetăţenilor statelor membre;

-dezvoltarea cooperării în domeniile justiţiei şi afacerilor interne.

Succesul acţiunilor propuse prin tratat este condiţionat prin coordonarea politicilor economice ale statelor membre pe piaţa internă, bazate pe preţuri stabile, finanţe publice şi condiţii monetare sănătoase şi, nu în ultimul rând, balanţa de plăţi stabilă. Uniunea Monetară trebuie privită în strînsă legătură cu uniunea politică, euro va deveni forţă conducătoare a integrării europene, chiar dacă dimensiunile politice ale acestei integrări nu au fost luate integral în considerare.