In anul 1997, pe cand Galaxywire.net, un apreciat furnizor de servicii de Internet, cauta un loc pentru un nou sediu central, firma a gasit o comunitate foarte receptiva la Green Fork, Illinois. Cu o rata a somajului ce se invartea in jurul a 16%, orasul era dispus sa ofere companiei o intelegere excelenta daca aceasta alegea sa se mute acolo. Galaxywire planuia sa angajeze 3.000 de persoane in primul an, mai ales la Serviciul Clienti, la cele de inginerie de software si de proiectare web. Oficialii de la departamentul de dezvoltare a orasului i-au oferit un imprumut de 300.000 $, cu dobanda mica, pentru instruirea angajatilor; o reducere de 50% a taxelor pentru primii 10 ani; si chiar a accesat un grant federal pentru construirea unei cladiri secundare noi in valoare de 2,3 milioane $ pentru gradinite si apartamente pentru cei din conducere. Green Fork fiind la o distanta de aproximativ doar o ora de Chicago, se parea ca acest oras mic de 30.000 de locuitori, cu o multime de muncitori dornici si capabili, era locul perfect pentru sediul central al Galaxywire. Societatea a acceptat oferta, iar la ceremonia oficiala preliminara, CEO-ul Dale Horner a prezis acestei colaborari un viitor luminos. Inainte, timp de 35 de ani, cel mai mare angajator din Green Fork fusese Freedman Steel, dar compania a parasit orasul dupa un lung si dureros conflict de munca. De atunci incoace, localnicii au devenit tot mai neincrezatori in corporatiile mari. Afland acest lucru, Horner le-a facut localnicilor o promisiune importanta: ,,Ne propunem sa ramanem si sa devenim o parte integranta a comunitatii", a spus el. ,,Angajatii nostri chiar sunt o familie. In toate privintele, la noi oricine este considerat la fel de important precum cea mai importanta persoana din conducere. Sigur, multe companii spun asta, dar sper ca veti vedea cu ochii dumneavoastra ca noi suntem foarte diferiti de cele mai multe companii." Sapte ani mai tarziu, Galaxywire prospera. Nu doar ca sediul central era unul extrem de rodnic, dar compania s-a extins considerabil, deschizand zeci de birouri in intreaga tara. Cu toate acestea, conducerea companiei se gandea sa inchida sediul din Green Fork si sa mute in India serviciul pentru clienti, cel de inginerie software, si cel de proiectare web. Compania socotea ca, procedand astfel, va economisi cel putin 10 mil. $ pe an. Intr-adevar, angajatii din serviciul pentru clienti sunt platiti cu 10-15 $ pe ora in S.U.A. si cu doar 2-4 $ in India. Iar proiectantii web si inginerii de software iau 60-70 $ pe ora in S.U.A. si numai 6-8 $ in India. Mai mult decat atat, o cercetare recenta a Institutului de Inginerie Software (SEI) de la Carnegie Mellon University a demonstrat ca 85 de companii indiene de software au primit nivelul 5 al Compatibility Maturation Model Rating (CMM), care este cel mai mare rating de excelenta in inginerie. Prin comparatie, doar 42 de alte organizatii la nivel mondial au atins acel rating. Ca urmare, managementul companiei a inteles ca India ofera o forta de munca de inalta calificare, cunoscatoare a limbii engleze, deosebit de competitiva in domeniul tehnologiei informatiei si la un pret de chilipir. Pe deasupra, compania ar putea sa-si deduca din venitul impozabil costurile mutarii, socotindu-le ca investitii. Acesta si este motivul pentru care majoritatea competitorilor Galaxywire isi externalizasera deja afacerile in Asia de Sud-Est. Aceasta tendinta a facut sa fie tot mai greu pentru agentii americani de servicii pentru clienti si pentru profesionistii IT sa-si gaseasca de lucru.Multi erau in cautarea de noi cariere in sectoarele de servicii non-externalizabile, precum: restaurante, vanzare cu amanuntul, turism, constructii si predare. Galaxywire a decis sa-si informeze imediat angajatii cu privire la intentia sa de a inchide sediul central, inainte ca mass-media sa afle de subiect, dand lucratorilor 10 luni preaviz, cu 8 luni mai mult decat impune legea federala pentru disponibilizari in masa. De asemenea, compania a oferit pachete compensatorii reprezentand salariul intreg pe o luna si a extins acoperirea asigurarilor de sanatate la cinci luni. Oricum, nici unul dintre cei din conducerea firmei cu sediul in Green Fork nu urma sa fie disponibilizat. Ei ar urma sa fie mutati in niste sedii mai mici din California si, probabil, urmau sa primeasca bonusuri deosebit de mari de sfarsit de an, ca efect al economiilor pe care externalizarea le-ar aduce. La auzirea vestii despre inchidere, muncitorii si orasul au incercat sa gaseasca o solutie care ar fi permis companiei sa ramana in continuare si sa recupereze cea mai mare parte a banilor pe care spera sa-i economiseasca prin mutare. Avand inca o rata a somajului de 10%, pur si simplu orasul nu-si putea permite sa-l piarda pe cel mai mare angajator al sau. Negociatorii au propus o intelegere care ar urma sa ajute compania sa economiseasca 7 mil. $ in primul an, 8 mil. $ in cel de-al doilea, si cate 9 mil. $ ulterior, in fiecare an.Orasul a extins reducerea taxelor pentru inca un deceniu, crescand reducerea anuala pana la 60 la suta. Salariatii au fost de acord cu o taiere de 15% a salariilor si cu o reducere considerabila a beneficiilor. Cu toate acestea, societatea tot nu vroia sa mai ramana. Drept urmare, muncitorii s-au intors la masa negocierilor, propunand taierea altor 5 procente din salariile lor, reducerea cu o treime a zilelor de concediu si dublarea primelor de asigurari de sanatate. Orasul a crescut reducerea fiscala cu inca 5%. Noua intelegere economisea pentru companie 10 mil. $ in primul an, 11 mil. $ in urmatorul, si cate 12 mil. $ pe an in ceilalti. De data aceasta, compania a cerut cateva zile pentru a cantari bine oferta.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).