Evoluții noi ale raportului dintre multilateralism și regionalism

Pentru a evita masurile de protectie in lant si privarea de beneficiile comertului international tarile au ajuns la concluzia ca este mai rezonabil si reciproc avantajos ca in materie de politica comerciala sa negocieze intre ele, atat in situatia in care vor sa intreprinda masuri protectioniste, cat si atunci cand vor sa-si liberalizeze schimburile. Aceste negocieri se pot desfasura in cadrul bilateral, regional sau intr-un cadru multilateral oferit de organizatiile economice internationale.

1. Regionalism in relatiile economice internationale

Dupa al II-lea razboi mondial, datorita faptului ca piata capitalului s-a dezvoltat mai repede decat cea a marfurilor, liberalizarea comertului a devenit si mai imperioasa. In acest sens se manifesta doua tendinte pe planul comertului international: globalizarea pietei, asa cum a fost promovata de SUA in cadrul Acordului General pentru Tarife si Comert (GAAT) si, incepand cu 1995, de nou infiintata Organizatie Mondiala a Comertului (O.M.C.) si crearea de organisme economice regionale promovate, mai intai, de statele europene si, mai apoi, de catre statele din celelalte continente.

De fapt, multilateralitatea si regionalizarea sunt tendinte complementare; realizarea de grupari regionale faciliteaza si grabeste liberalizarea internationala a comertului. Se poate aprecia, deci, ca regionalizarea, la randul ei, a devenit un fenomen global.

Organismele economice regionale au aparut si ca raspuns la lipsa unor institutii globale, atat GATT, cat si OMC nepropunandu-si realizarea de masuri radicale de liberalizare a comertului pana la stadiul de zone libere.

Daca la aparitia primelor organizatii regionale (Comunitatea Economica Europeana, Asociatia Europeana a Liberului Schimb) politica vamala si agricola comuna a condus la un gen de uniuni vamale, in prezent cei 15 doresc integrarea, adica piata unica (de la 1 ianuarie 1993), adica miscarea libera a marfurilor in spatiul comunitar. In aceste conditii, modelul comunitar prevede tarif vamal extern comun, cu doua coloane de taxe vamale aplicate tertilor: taxe autonome si taxe conventionale; pentru importul pe care o tara comunitara il realizeaza din Uniunea Europeana nu se aplica taxe vamale; in cazul importurilor din tarile in curs de dezvoltare se aplica un sistem de preferinte vamale (pentru a se respecta cerintele GATT si OMC).

Din Europa, aflata in fruntea conceptiei integrarii in organizatii regionale, ideea de bloc comercial si de integrare regionala a continuat in ritm sustinut si s-a extins si in alte continente. Marturie stau urmatoarele:

- Zona de Liber Schimb din Europa Centrala (CEFTA) in baza unui acord semnat intre tarile membre (Polonia, Ungaria, Cehia si Slovacia) care a intrat in vigoare in anul 1993, care a decis eliminarea taxelor vamale la majoritatea produselor prelucrate;

- in Asia apare ASEAN, Asociatia Natiunilor din Asia de Sud-Est (Indonezia, Malayezia, Filipine, Singapore, Cambodgia, Brunei), cu peste 300 milioane de locuitori;

- zona de comert liber nord - americana - NAFTA - prin participarea SUA, Canadei si a Mexicului, o piata cu peste 360 milioane locuitori, prevazandu-se crearea pana in 2005 a unei zone de liber schimb intre acestea (ETAA) care se va dezvolta pe structura actualului Acord de Liber SChimb al Americii de Nord - NAFTA, o zona economica ce cuprinde 850 milioane locuitori;

- reuniuni la nivel inalt intre statele din Comunitatea din Caraibe (CARICOM) au decis realizarea unei piete unice si a unui tarif vamal comun in anul 1972; CARICOM evolueaza in prezent spre realizarea de obiective complexe si anume: instituirea unui tarif vamal comun, armonizarea fiscalitatii;

- Forumul de cooperare Asia - Pacific - APEC-, initiat in 1989 reuneste 18 state si anume: Australia, Brunei, Canada, Chile, China, Coreea de Sud, Filipine, Hong-Kong, Indonezia, Malaezia, Mexic, Noua Zeelanda, Papua Noua Guinee, Singapore, Taiwan, Thailanda si SUA. APEC a fost creat ca for de negociere si cooperare in problemele comerciale si financiare;

- O alta grupare economica in America Latina, la inceput "de forta", dar care, ulterior, s-a micsorat ca importanta, o constituie Pactul Andin (sau Piata Comuna Andina), creat in 1971 intre: Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru si Venezuela, care si-a propus realizarea unei uniuni vamale intre tarile membre, cu perspective de piata comuna.

- Pentru America Latina este si gruparea economica Sistemul Economic Latino - American - SELA, constituita in 1975, la care participa toate tarile latino-americane si are ca obiective: promovarea cooperarii interregionale in scopul accelerarii dezvoltarii economico-sociale a tarilor membre, consultare si coordonare pentru adoptarea de pozitii si strategii comune asupra problemelor economice si sociale in organismele si forurile internationale, cat si fata de tarile terte sau grupuri de tari;