Etapele integrării economice și cele 4 libertăți fundamentale

1. Formele integrarii economice

Notiunea de integrare a fost folosita pentru prima data in stiinta economica in relatie cu organizatiile industriale. Prin aceasta notiune se urmarea exprimarea unui ansamblu de acorduri intre firme pentru formarea de carteluri, concerne, trusturi sau fuziuni, pe o directie verticala, in sensul punerii in relatie a furnizorilor cu utilizatorii, si pe o directie orizontala, cu privire la intelegerile dintre firmele concurente.

In acceptiunea de combinare a unor economii nationale distincte, notiunea are o istorie relativ scurta in literatura de specialitate semnalizandu-se dupa 1940. In sensul strict al cuvantului, integrarea inseamna unirea unor parti intr-un intreg functional .

Integrarea economica interstatala este efectul interdependentelor determinate de dezvoltarea diviziunii internationale a muncii, a specializarii internationale. Astfel integrarea economica interstatala necesita o complementaritate bazata pe un nivel de dezvoltare asemanator, in asa fel incat parti dezarticulate nu pot constitui un intreg coerent.

Pe de alta parte, integrarea economica interstatala este apreciata de catre unii specialisti ca un proces si ca o stare de lucruri. Ca proces, integrarea presupune masuri menite sa contribuie la eliminarea discriminarilor intre unitatile economice care apartin unor state nationale diferite. Ca stare de lucruri, integrarea reflecta absenta diverselor forme de discriminare intre economiile nationale.

Alti specialisti considera ca notiunea de integrare este mai cuprinzatoare, ajungandu-se la notiuni ca integrare nationala, integrare regionala si integrare globala.

Avand in vedere, drept criteriu, gradul de integrare in evolutia sa, de la simplu la complex, se pot distinge urmatoarele trepte si forme (tipuri) de integrare economica interstatala ca:

- zona de comert liber, adica integrarea a doua sau mai multe tari, inlaturandu-se barierele comerciale dintre ele;

- uniunea vamala, adica integrarea prin care tarile membre inlatura barierele in comertul derulat intre ele si adopta concomitent un tarif vamal extern comun fata de toate celelalte tari nemembre;

- piata comuna, adica integrarea in care pe langa existenta unei uniuni vamale si monetare, se asigura libera circulatie a bunurilor economice, a persoanelor si a capitalurilor intre tarile membre;

- uniunea economica, adica integrarea in care, pe langa elementele specifice pietei comune, se realizeaza un anumit grad de armonizare a politicilor economice nationale pentru a reduce discriminarile care apar din cauza disparitatilor in aceste politici.

Integrarea economica si politica interstatala isi are originea in Europa postbelica. Realizarea unitatii Europei in pace, libertate si prosperitate constituie un ideal cu puternice radacini care se regasesc in trecutul istoric al continentului nostru. Europa de astazi este rezultatul dezvoltarii istorice, economice, culturale, politice si religioase a mai multor popoare din regiuni diferite, din nord si din sud, din vest si din est.

Prin urmare, realitatea dezvoltarii istorice da dreptul de participare la institutiile europene de astazi, tuturor statelor, fara nici o discriminare. Se apreciaza insa, ca valorile comune capatate de statele europene, in decursul dezvoltarii istorice, nu sunt suficiente pentru realizarea practica a ideii de unitate europeana si aceasta datorita marilor deosebiri existente in Europa, de la tara la tara, de la o regiune la alta. Este vorba de o diversitate geografica, dialectica, religioasa, economica si politica. Daca ne-am referi doar la un singur aspect, cel religios, intalnim o Europa ortodoxa, alta luterana si alta catolica. Pe de alta parte, intalnim insa Europa de Vest, dezvoltata, care se opune prin noi mijloace Europei de est, separate mult timp prin mediatizata Cortina de fier.

Aceasta separare este, intr-o mare masura, produsul dezvoltarii istorice, rezultatul procesului istoric de formare a natiunilor care s-a incheiat mult mai devreme in Occident, unde revolutiile burgheze au fost duse pana la capat. In tarile Europei de rasarit, aceste revolutii au inceput mai tarziu, in majoritatea cazurilor ajungandu-se la compromisuri istorice intre reprezentanta noului val - burghezia si cel al vechiului val -mosierimea.

In est, natiunile s-au constituit mai tarziu, ceea ce a intarziat procesul dezvoltarii economice. Decalajele economice dintre est si vest sunt incontestabile, decalaje care au fost accentuate de regimurile comuniste instaurate dupa al doilea razboi mondial. Si dupa prabusirea blocului comunist asistam la evolutia divergenta a celor doua parti ale Europei: daca in vest suntem martorii progresului inregistrat in procesul de integrare economica, de apropiere intre natiuni, in est, dimpotriva, se produce o dezintegrare, fie ca este vorba de fosta Uniune Sovietica, de fosta Iugoslavie sau fosta Cehoslovacie. Concluzia? Daca vreodata se va realiza o Europa unita, unitatea se va realiza in diversitate.