Eșecurile pieței

Economia reprezinta o activitate prin care se urmareste ca prin resursele limitate pe care individul le are la dispozitie, sa se satisfaca la un nivel cat mai inalt nevoile. Bunurile pe care acesta le utilizeaza pentru a-si indeplini acest obiectiv sunt fie libere, fie obtinute din activitatea economica, furnizate fie de stat, fie de piata.

De-a lungul timpului, au existat o serie de contradictii privitoare la prezenta statului in economie, unii specialisti militand pentru reducerea acesteia, altii, dimpotriva, pentru cresterea sa. Deocamdata, mecanismele de alocare a resurselor limitate, mai exact cel al pietei libere si cel al aranjamentelor institutionale ale statului sunt complementare si exista in toata lumea in proportii diferite.

In continuare, ma voi axa pe partea negativa a acestor doua sectoare, mai exact pe esecurile pietei si ale sectorului guvernamental.

Disfunctionalitatile pietei

Din analiza economiei de piata rezulta ca aceasta prezinta numeroase externalitati negative, iar eliminarea prezentei statului ar face ca resursele sa nu poata fi alocate in mod optim, putand aparea discordante intre conditiile alocarii optime si caracteristicile echilibrului. Prin urmare, esecurile pietei sunt determinate de faptul ca beneficiile marginale si costurile nu reflecta preturile, materializandu-se intr-o oferta de bunuri superioara sau inferioara cererii, sau chiar in absenta productiei unui bun care este cerut.

Mai exact, disfunctionalitatile pietei se manifesta in mai multe situatii:

1. Concurenta imperfecta

Aceasta apare in momentul in care ofertantii sau consumatorii exercita o pozitie de forta pe piata, prin:

- Incheierea unui acord de neagresiune cu potentialii concurenti (carteluri)

- Puterea monopolistica de care dispun intr-o masura mai mare sau mai mica (oligopol, monopol)

2. Informarea deficienta

Aceasta apare atunci cand furnizarea de informatii este una defectuasa, falsa, sau cand accesul la ele este limitat sau insuficient datorita faptului ca pietele nu sunt suficient de transparente sau bunurile sunt complexe. Toate aceste deteriorari de informatie conduc la decizii incorecte, care afecteaza pe viitor veniturile obtinute din vanzarea anumitor produse.

3. Serviciile colective si externalitatile

Lacunele pietei de care se preocupa cel mai mult economia publica, ca urmare a situarii lor in centrul interventiei statului, sunt expresie a caracteristicilor specifice ale anumitor bunuri si servicii, precum serviciile colective si externalitatile.

Cu toate acestea, esecurile pietei nu semnifica neaparat faptul ca statul trebuie sa intervina automat si sa se substituie pietei pentru alocarea optima a resurselor. Acest lucru rezida in urmatoarele afirmatii:

- Unele deficiente pot fi depasite prin intermediul actiunilor voluntare ale anumitor organisme, precum asociatiile si cluburile care sustin cooperarea dintre anumiti agenti economici in vederea realizarii unor obiective pe care nu le-ar fi putut satisface prin intermediul pietei;

- Deficientele care apar si la nivel guvernamental demonstreaza faptul ca in unele situatii, alocarea resurselor pe baza politica nu reprezinta intotdeauna o solutie mai buna decat cea oferita de piata.

Disfunctionalitatile guvernamentale

Uneori pietele prezinta numeroase lacune, facand necesara interventia statului atunci cand cele voluntare nu pot fi realizate. In plus, sistemele politice se pot substitui pietei pentru a determina cererea si oferta de bunuri publice. Prin urmare, sectorul guvernamental este uneori de dorit sa intervina, astfel incat sa se asigure o alocare cat mai echitabila a resurselor.

Cu toate acestea, acest sector poate intalni, la randul sau, o serie de deficiente:

1. Separarea costurilor de venituri

Activitatile prestatoare de bunuri si servicii publice de catre sectorul public nu reflecta legatura ce se stabileste intre costul prestatiei si venitul necesar pentru a le finanta, asa cum se intampla in cazul pietei. Acest lucru se datoreaza faptului ca veniturile sunt obtinute de pe seama taxelor si impozitelor prelevate de catre stat, care sunt diferite de pretul de vanzare.

Prin urmare aceste activitati se realizeaza in conditii de ineficienta din cauza ca productia se poate realiza cu costuri redundante, fara a fi exploatate posibilitatile oferite de ameliorarea tehnologica a productiei. De asemenea, resursele angajate pot deveni uneori inutile si/sau oferta de prestatii sa fie superioara celei pe care ar justifica-o piata.

2. Regulile si standardele interne

Spre deosebire de sectorul privat, in sectorul public nu se opereaza cu indicatori precum profit sau cota de piata, ci cu o serie de reguli si standarde pentru a-si ghida, reglementa si evalua atat performantele, cat si personalul. Prin urmare, ele nu actioneaza in termeni calitativi (eficienta si eficacitate), ci in termeni cantitativi (de maximum). Astfel, nu se poate realiza o legatura precisa intre organizatiile publice si scopurile publice pe care sunt obligate sa le promoveze, avand drept consecinta umflarea costurilor si reducerea nivelului productiei reale.

3. Externalitatile derivate

In urma interventiei statului pentru corectarea unor esecuri ale pietei se pot genera efecte externe pozitive sau negative in alte domenii decat cele destinate politicii respective, care nu pot fi previzionate de organizatia producatoare.

4. Injustitiile redistributive

Desi paradoxal, se intampla ca interventiile statului pentru reducerea inechitatilor produse de catre piata sa genereze, la randul lor, alte inechitati. Daca in sectorul privat acestea tin de venit si avere, in sectorul public tin de puterea de care dispun anumiti actori publici asupra cetatenilor, solicitandu-le o prestatie sau o autorizare.

Cu toate ca teoretic puterea discretionara este manifestata cu scrupule, compasiune si competenta, in practica acest lucru nu este chiar intocmai. Dimpotriva, apar numeroase situatii de tratament inechitabil: decizii arbitrare, favoritism, abuz de putere, coruptia functionarilor, lentoarea birocratica, sicanele etc.

In concluzie, nu se poate da un verdict cu privire la cea mai potrivita forma de alocare a resurselor si de producere de bunuri si servicii, ca urmare a faptului ca atat sectorul public, cat si cel privat sunt autorii a numeroase disfunctionalitati.