Enron - scandalul, legendă

Introducere

Cândva cea de a șaptea companie ca mărime și importanță din SUA, ENRON a devenit unul dintre cele mai elocvente cazuri de fraudă contemporană. ENRON a fost fondată în anul 1985 după ce InterNorth a cumpărat Houston Natural Gas în ideea de a crea prima rețea națională de furnizare a gazelor naturale.

Compania ENRON a profitat de scoaterea de sub controlul guvernului a sectorului de gaze naturale și a început jocurile de culise. Transformarea dintr-un producator de gaze naturale, într-un intermediar în afacerile cu energie a făcut ca într-o perioada de doar 15 ani compania să dețină o cota de 25% din piața mondială a energiei electrice și a gazelor naturale.

Toată mascarada a început să iasă la iveală pe 3 decembrie 2001 când compania și-a declarat brusc falimentul, deși cu un an înainte anunța profituri de peste 111 miliarde de dolari. De fapt, în ultimii câțiva ani, compania prezenta publicului situații financiare eronate, bazate pe cifre ireale. În ideea de a aplica taxe ridicate consumatorilor, compania supraevalua costurile operațiunilor de obținere a energiei electrice. De asemenea, pentru a menține un curs ridicat al acțiunilor, compania anunța profituri trimestriale uriașe.

Istoria celui mai răsunător faliment din istoria afacerilor

În anii '90, pe fondul reglementărilor avantajoase pentru vânzătorii de energie electrică, o nouă vedetă îşi făcea intrarea pe scena bursei. În doar câţiva ani titlurile ENRON ajunseseră să fie vândute cu 90 de dolari bucata. Prin presiuni politice, compania îşi asigura subvenţii şi reglementări avantajoase iar investitorii erau entuziasmaţi.

La jumătatea lui 2001 managerii anunţau creşteri de 300% şi câştiguri de peste 50 de miliarde. Părea cel puţin ciudat că rezultatele contabile erau atât de încurajatoare deşi preţul acţiunilor pierduse aproape 30%. Numele ENRON apărea tot mai des în diverse scandaluri iar compania întâmpina serioase probleme de logistică. Nu a trecut nici o lună după anunţarea rezultatelor şi directorul ENRON, Jeffrey Skilling şi-a anunţat demisia după doar 6 luni de la ocuparea postului. “E o decizie personală” a liniştit el investitorii. Dar dacă totul mergea perfect în companie, de ce Skilling şi-a vândut acţiunile? Fostul director a aruncat pe piaţă aproape 500.000 de acţiuni pentru care a obţinut 33 de milioane de dolari. Cursul a continuat să coboare iar lipsa de transparenţă a operaţiunilor din interiorul companiei nu a fost de ajutor. Mişcările financiare deveniseră atât de complicate încât era greu pentru analişti şi să îşi dea seama dacă firma câştiga bani sau îi pierdea.

Nimeni în afară de fostul director nu putea explica misterioasele mişcări de capital pe care firma le făcea de ani de zile. În octombrie 2001 ENRON a anunţat rezultate negative şi autorităţile au anunţat că vor face verificări în companie pentru a lămuri ceea ce numeau “cele mai obscure tranzacţii făcute vreodată”.

Preţul ENRON s-a prăbuşit într-o singură zi de la 20 la 5 dolari pe acţiune. La începutul lui noiembrie se ştia deja că ENRON caută un investitori sau chiar un cumpărător pentru întreaga companie. Cu greu compania Dynegy din Houston, tot un trader în domeniul energiei, a acceptat achiziţionarea ENRON şi a tuturor datoriilor sale, cunoscute sau nu.

Panica s-a instalat pe 28 noiembrie când Dynegy, descoperind credite uriaşe în registrele lui ENRON, şi-a retras sprijinul. Publicul a aflat în sfârşit că celebra firmă era de fapt falimentară. Adunase datorii de peste 23 de miliarde de dolari dar nu mai avea nici măcar banii cu care să continue activitatea zilincă.

Nici unul din creditori nu putea spera să îşi primească banii şi asta a declanşat un efect domino pe bursă ducând la o scădere generalizată. Falimentul ENRON a fost cel mai mare din istorie la acea vreme şi în urma lui 4000 de angajaţi şi-au pierdut slujbele şi mii de investitori şi-au pierdut banii.

Compania energetică ENRON a intrat în faliment în anul 2001, pe fondul unor afaceri secrete ce au ascuns datorii de miliarde de dolari, pe când era a șaptea firmă ca putere din SUA.

Reacțiile presei

Pronunțarea cuvântului "ENRON" în Statele Unite a devenit echivalența cu deturnarea de fonduri și corupția. Falimentul gigantului energetic american, survenit în anul 2001, a motivat administrația de la Washington să facă importante schimbări în legislația companiilor.

Mai mult, „ENRON este astăzi simbolul eșecului măsurilor de control pe toate planurile: Consiliul de Administrație a dat greș, auditorii n-au făcut nici ei mai mult, iar consilierii juridici s-au arătat și ei neputincioși", declara Thomas Dunfee, profesor de etică a companiilor în cadrul Wharton School of Business. El a adăugat că "am învățat că nu este suficient să ai conducători prestigioși și capabili în posturile-cheie. Trebuie să fim atenți și la normele legale".

Scandalul ENRON a început, în octombrie 2001, când compania și-a supraestimat beneficiul, și-a subestimat datoriile și a anunțat o pierdere trimestrială de 618 milioane de dolari. Autoritățile americane s-au sesizat imediat, demarând o anchetă asupra parteneriatelor și investițiilor instrumentate de directorul financiar al grupului energetic. În decembrie 2001, ENRON a fost plasată sub protecția legii falimentului, devenind cel mai mare faliment din istoria SUA. Și totuși, "într-un fel ENRON este dovada perfectă a faptului că o companie se poate conforma normelor contabile, mințind investitorii în același timp", a declarat un specialist.