Eficiența economică și socială a activității turistice

Eficienta în orice activitate presupune ca aceasta sa asigure recuperarea cheltuielilor sociale, sa fie rentabila, sa fie aducatoare de profit, tema definind profitul în expresie absoluta si relativa si prezentân o schema cu privire la efectul dezvoltarii activitatii turistice asupra formarii veniturilor, la nivel macroeconomic.

Pentru cuantificarea eficientei economice a activitatii turistice este folosit un sistem de indicatori, împartit în indicatori generali si indicatori pentru serviciile specifice. De asemenea pentru cuantificarea eficientei sociale sunt prezentate ca modalitati de calcul sistemul de indicatori ce caracterizeaza nivelul de servire a turistilor pe total activitate turistica.

Cu alte cuvinte, privita în sens larg, eficienta reprezinta obtinerea de efecte cât mai favorabile în urma unei activitati, iar în sens restrictiv, eficienta compara rezultatele unei actiuni cu resursele consumate pentru producerea acesteia.

Eficienta economica poate fi exprimata ca raportul dintre rezultatele obtinute într-o anumita activitate economica si cheltuielile efectuate pentru obtinerea rezultatelor.

Activitatea turistica, ca orice activitate economica este consumatoare de resurse si producatoare de efecte, iar eficienta economica este de fapt, cea care caracterizeaza modul în care sunt folosite resursele.

Pe lânga acestea, pentru caracterizarea eficientei economice sunt necesare si alte elemente, cum ar fi: structura resurselor si a rezultatelor, timpul si calitatea efectelor.

Principalele modalitati prin care se poate determina gradul de eficienta a dotarilor turistice sunt: eficienta economica, eficienta social-politica, eficienta promotionala si eficienta tehnica.

1) Eficienta economica poate fi exprimata prin încasarile obtinute pentru sumele investite în vederea intrarii în functiune a unor instalatii si amenajari si este conditionata de durata recuperarii banilor investiti, de încasarea medie pe zi-turist etc. De aceea diminuarea sezonalitatii utilizarii bazei materiale, prin promovarea sporturilor de iarna, prin turismul stiintific, sportiv, are o mare importanta în cresterea eficientei economice.

2) Eficienta social-politica poate fi caracterizata prin aportul pe care structurile de primire, baza materiala îl aduce pentru antrenarea unui numar cât mai mare de persoane în turismul intern si international, pentru asigurarea unor conditii bune de recuperare a fortei de munca. De asemenea turismul social rezida si din faptul ca marea majoritate a turistilor sunt antrenati în turismul organizat, marea majoritate prin intermediul sindicatelor si organizatiilor de tineret.

3) Eficienta promotionala consta în imaginea pe care turistul si-o formeaza asupra ofertei, imagine care, alaturi de celelalte impresii, poate concura la formarea unei pareri generale favorabile, opinie care poate avea un efect promotional eficient.

4) Eficienta tehnica reprezinta modalitatile de reflectare a functionalitatii a instalatiilor si amenajarilor, fiind determinata pe baza duratei functionarii fara reparatii, termenelor necesare pentru remedierea unor defectiuni, precum si costul realizarii unei reparatii.

Eficienta presupune ca fiecare activitate sa corespunda unor nevoi reale, sa asigure recuperarea cheltuielilor sociale, sa fie rentabila si sa contribuie la realizarea de profit.

Profitul reprezinta câstigul realizat din desfasurarea unei activitati, iar într-un sens restrâns reprezinta venitul ce revine posesorului de capital pentru utilizarea acestuia ca factor de productie de bunuri si servicii. Principala motivatie a oricarui agent economic o constituie maximizarea profitului.