Eficacitatea Proiectelor de Investiții la Nivelul Instituțiilor Publice

O primă modalitate de definire a instituţiilor publice o prezintă Legea privind finanţele publice nr. 500/2002 potrivit căreia "instituţii publice" reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare al acestora.

Instituţiile publice în sensul Legii 189/1998 privind finanţele publice locale cuprind autorităţile unităţilor administrativ-teritoriale, instituţiile publice şi serviciile publice de interes local, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Din acest punct de vedere, se poate spune că instituţiile publice produc bunuri publice care se distribuie, de regulă, în mod gratuit, urmărind satisfacerea la un nivel maxim posibil a cerinţelor consumatorilor, sau la preţuri accesibile consumatorilor. Producerea de bunuri publice este, de regulă, obiectul de activitate al unei instituţii publice. De aceea, fiind legate, din punct de vedere financiar, de bugetul public, instituţiile publice sunt organizate după principiul"nonprofit".

Există şi excepţia potrivit căreia o instituţie este publică, în funcţie de caracteristicile prestaţiilor acesteia, adresându-se publicului larg. Delimitarea unor asemenea instituţii nu ţine seama în primul rând de caracteristicile finanţării, de dependenţa lor de bugetul statului, ele putând fi chiar private sau să funcţioneze după principiile finanţelor private.

Conceptul de eficienti economica - acest concept reprezinta un concept fundamental si un obiectiv principal atat in teorie cat si in practica economica, atat la nivel microecomic cat si la nivel macroeconomic.

Din punct de vedere etimologic eficienta provine de la verbul limbii latine ''eficere'' care inseamna a indeplini sau a rezulta. In sens larg ,eficienta poate fi privita ca o masura sau gradul in care s-a realizat efectul propus. Aceasta presupune ideea de comparatie a efectelor obtinute cu cele asteptate sau estimate fara a compara aceste efecte cu efortul facut pentru obtinerea lor. In dctionarul limbii romane eficienta este definita drept calitatea de a obtine efectul util asteptat iar in dictionarul de economie politica este definita ca o expresie a raportului dintre efectul util sau rezultatul obtinut si cheltuiala facuta pentru obtinerea lui. Notiunea de eficienta nu este altceva decat masurarea si comparabilitatea efectelor si a efortulai strans legate de folosirea resurselor. Trasatura esentiala este relatia de cauzabilitate resurse-efecte. Aceasta cauzalitate se exprima in mod concret pentru fiecare fenomen. proces sau activitate economica. Trebuie sa se faca distinctie intre doua forme ale eficientei:

Eficienta investitiilor - analizeaza investitiile din prisma efectelor multiple de orice natura pe care le genereaza procesul investitional. Sunt multe investitii care au ca efect imbunatatirea climatului de munca, respectarea legislatiei privind protectia mediului, etc. Efectele nu sunt de natura economica iar in cazul eficientei economice a investitiilor se evalueaza numai efectele economice pe care le genereaza si resursele economice pe care le implica.

Proiectele publice sunt instrumente de punere in practica a strategiei administratiei,a autoritatiilor publice,folosind resurse investitionale pe o perioada limitata si intr-o stricta localizare la nivel national sau local.Expresia concreta a procesului de realizare /transpunere in practica a proiectelor de investitii publice si a rezultatele lor este cunoscuta in practica investitionala sub denumirea de lucrari publice.

Suportul financiar al realizarii proiectelor publice are denumirea generica de investitii publice,ce pot fi definite astfel ‘’consum/cheltuieli de resurse investitionale cu scopul crarii cadrului normal de desfacere a serviciilor destinate membriilor unei colectivitati teritoriale.

Trasatura specifica de baza a investitiilor publice,vis-à-vis de cele din sectorul privat,consta in faptul ca :atributiile si competentele actorilor programelor de investitii ; la nivel de administratie publica centrala sau locala,se stabilesc prin Legea Finantelor Publice de aceea, Guvernul, Ministerul Finantelor Publice si ordonatorii de credite au sarcini specifice in gestiunea bugetului. Ordinatorii principali de credite ( conducatorii autoritatilor publice, ai organelor de specialitate ale administratiei publice centrale precum si cei ai unor institutii publice autonome au competente de aprobare a proiectelor de investitii bine definite intre anumite limite valorice ( 18- 130 miliarde de lei) si de monitorizare a acestor programme, pentru care vor trimite rapoarte de monitorizare periodice la Ministerul Finantelor publice.

Proiectele de investitii publice ( PIP ) constituie apanajul autoritatilor publice locale sau centrale si se initiaza cu scopul de a satisface nevoile sociale de echipare si/sau amenajare teritoriala sau de dotare edilitara a localitatilor.Spre deosebire de investitiile facute in sectorul privat, proiectele de investitii in sectorul public au urmatoarele trasaturi particulare:

1) Evaluarea fiecarui “PIP” trebuie facuta in contextul general al conceptiei de amenajare teritoriala si/sau modernizare a serviciilor publice la nivel national sau local. Strategia de amenajare si dezvoltare a comunitatilor teritoriale este de regula un program integrat al autoritatilor publice,cunoscut sub forma de schita de dezvoltare si amenajare urbana (SDAU) sau plan de urbanism general(PUG). Orice “PIP” trebuie sa fie o forma de manifestare concreta a strategiei oricarei primarii in competitia concurentiala urbana in care se afla localitatile. In esenta, analiza concurentiala trebuie sa se inscrie pe trei axe: