Efectele economice ale extinderii Uniunii Europene spre Europa Centrală și de Est

Efectele economice ale extinderii Uniunii Europene spre Europa Centrala si de Est

Schimburile comerciale s-au liberlaizat prin aplicarea acordurilor de asociere, care prevad suprimarea barierelor tarifare sau netarifare. Ingrarea in piata unica presupune insa in plus suprimarea oricarui control al ajutoarelor acordate de stat.

Integrarea TECE in UE trebuie sa aiba urmatoarele efecte: pentru tarile membre ale UE, extinderea trebuie sa conduca la cresterea exporturilor si la un castig de putere de cumparare a consumatorilor; deschiderea catre tari mai putin dezvoltate, cu costuri mai mici pentru mana de lucru, genereaza dificultati sectoriale si o presiune asupra salariilor. Pentru tarile care adera, efectele benefice depind in esenta de capacitatea lor de a-si adapta oferta locala.

Extinderea presupune finantari care au, pe termen scurt, efecte keynesiste asupra cererii, si pe termen mai lung, efecte asupra ofertei, prin crearea de capacitate de productie noi ( actiune asupra infrastructurilor, ameliorarea capitalului uman etc.) Rentabilitatea acestor investii este aleatorie si indepartata, motiv pentru care finantarile publice raspund cel mai bine unor astfel de scopuri. TECE sunt confruntate cu trei probleme majore, dupa cum urmeaza:

a)adaptarea in adancime a institutiilor si a comportamentelor specifice economiilor administrate, putin ancorate la o logica a pietei. Integrarea TECE pune astfel probleme profunde legate de adaptarea reglementarilor, indiferent ca este vorba de norme tehnice, de protectie a mediului ambient, de reglementare bancara, de fiscalitate; in domeniul social diferentele in nivelul salariilor si protectiei populatiei conduc la aparitia unui risc de dumping social.

b)Functionarea economiilor cu piata concurentiala presupune existenta unor sisteme financiare eficiente in alocarea resurselor banesti si sufficient de stabile. Astfel, se poate pune intrebarea daca transpunerea in tarile foste socialiste a modelului financiar din Europa Occidentala, rezultat al unei indelungate evolutii si axat mai mult asupra pietelor decat asupra institutiilor bancare, este saiu nu benefica, stabilizatoare.

Economia de speculatie are oportunitati in aceste tari cand depatajarea intre debitorii buni si rai este dificila. Este motivul pentru care se considera ca risca a fi contraproductive si se ridica intrebarea daca un sistem financiar axat pe piete, sa controleze intreprinderile si sa sustina politicile pe termen lung, chiar daca o astfel de organizare comporta riscuri de ineficacitate potentiala si de concentrare excesiva a puterii. La modul general, integrarea TECE trebuie sa faciliteze acest process de mutatie, respective de tranzitie de la un system economic la altul;

c)natura specializarii. Extinderile anterioare au implicat tari asemanatoare si o specializare intraramura, in timp ce extinderea la TECE, punand in relatie tari cu niveluri de dezvoltare foarte diferite, implica o specializare interramuri, care genereaza castiguri, dar si costuri de conversie ridicate.

Efectele extinderii Uniunii Europene asupra politicilor comune si a bugetului comunitar

Extindera UE catre TECE afecteaza doua politici comune mari din punct de vedere bugetar, anume Politica Agricola Comuna si fondurile structurale. Efectele asupra celor doua politici comune pot fi formulate astfel:

a)in domeniul agricol, extinderea pune fata in fata doua zone cu caracteristici diametral opuse- UE si TECE. In UE, preturile agricole sunt ridicate, datorita PAC, iar productivitatea este mare datorita modernizarii si concentrarii favorizate de PAC. In TECE, situatia e inverse: productivitatea este redusa, din cauza caracterului, cel mai adesea, inapoiat al structurilor productive, iar preturile sunt relative reduse, mai apropiate de preturile mondiale, in absenta unui mechanism asemanator cu cel al PAC.

Situatia este cu atat mai paradoxala cu cat relatia este inversa, in sensul ca o productivitate mare favorizeaza, in general, preturi relative mici, in timp ce o productivitate redusa implica, pentru un venit dat, preturi mai mari. In consecinta, agricultorii din UE obtin un venit relativ ridicat datorita productivitatii si preturilor mari, in timp ce in TECE productia pe lucrator e redusa si pretul de vanzare la fel, ceea ce se repercuteaza negativ asupra veniturilor agricultorilor.

Apropierea dintre UE si TECE, pentru o PAC neschimbata, ar trebui sa conduca la cresterea preturilor produselor agricole in TECE. Consecintele pentru aceste tari ar trebui sa fie urmatoarele: cresterea veniturilor agricole, cresterea productiei si a productivitatii. Dar aceste performante economice mai bun ar putea avea trei tipuri de distorsiuni.

In primul rand, cresterea productivitatii ar trebui sa fie insotita de reducerea numarului locurilor de munca, potrivit Agendei 2000, este vorba de cresterea somajului.

In al doilea rand, progresul productiei genereaza logic cresterea veniturilor agricole,ceea ce poate crea decorelari pentru celelalte forme de venituri.

In al treilea rand, cresterea preturilor produselor agricole, si deci si a preturilor produselor alimentare, care ar afecta in mod deosebit categoriile populatiei cu venituri mici, iar cheltuielile alimentare ridicate ar putea crea tensiuni.

Pe ansamblu, agricultura ar risca sa genereze o problema majora a extinderii, referitoare la tarile ale caror niveluri de dezvoltare si niveluri de trai sunt foarte diferite; PAC genereaza apropierea veniturilor pentru o singura categorie a populatiei, anume agricultorii, insusirea veniturilor altor categorii sociale este mai incerta si mai indepartata. Intrarea in UE a unor tari cu o agricultura puternica ar crea presiuni asupra bugetului comun si ar spori excedentele.

Intr-un mod mai clar, efectele extinderii UE la TECE asupra bugetului comun ar fi cu atat mai mari cu cat sunt mai mari preturile produselor