Educația publică

I. MOTIVATIA ARGUMENTARII CA INTERES PUBLIC

A. Educatia  interes public Educatia este una dintre atributiile deja clasice ale statului. Pâna si multe din persoanele cu convingeri liberale si cu o orientare pro-piata vad învatamântul ca o îndatorire a statului. Mai întîi, sa legitimam o parte din functiile statului actual. Statul actual poate fi vazut ca o institutie creata de catre o comunitate (poporul) pentru a-i furniza cât mai eficient bunuri publice. Bunurile publice sunt bunuri care sunt produse prin contributia tuturor membrilor voluntari ai comunitatii si sunt disponibile oricarui membru al comunitatii. În plus, impozitele reprezinta exact contributia cetatenilor voluntari în scopul furnizarii de bunuri publice. În continuare vom presupune ca statele sunt legitime în aceasta masura, cu precizarile aferente legate de specificarea metodei prin care se decide ce bunuri sunt furnizate, specificarea bunului ce urmeaza a fi furnizat, a utilitatii care justifica furnizarea sa publica, a specificarii cotelor de impozit si a modului în care ele sunt distribuite între diferitele bunuri de furnizat. Urmatorul pas este cel în care specificam bunul public numit învatamânt. Nucleul învatamântului, ca bun public, este educatia elementara. Aceasta este oferita oricarui copil si se spera ca ea îi ofera acestuia instrumentele necesare pentru a putea face fata vietii sociale. La acest nivel iese în evidenta prima problema grava a actualului sistem de învatamânt. Si anume, ca pe lânga educatia elementara statul ofera gratuit educatie superioara tocmai celor care au cele mai mari abilitati intelectuale, deci sunt cei mai capabili. Singura logica care legitimeaza bunul public învatamânt ar cere ori ca oricine sa aiba acces liber la toate nivelele învatamântului de stat, ori ca cei mai defavorizati sa beneficieze de nivele de învatamânt cu acces restrâns. În nici un caz sa fie favorizati cei care oricum sunt mai capabili. Acum, sa vedem ce are voie sa faca statul pentru furnizarea acestui bun public. Practic, el este un agent economic care are de îndeplinit un contract, având o suma de bani (colectata prin impozite) cu care trebuie sa ofere cantitatea necesara de educatie elementara la o calitate cât mai mare. Odata ajunsi în acest punct, sunt importante doua întrebari: în ce masura statul actual furnizeaza optim educatie si în ce masura statul interfereaza nepermis cu activitatea altor agenti de pe piata.

B. Delimitari conceptuale si factori de influenta ai investitiei in educatie Educatia in general si educatia economica in special sunt considerate variabile esntiale ale dezvoltarii specifice incadrarii societatii pe coordonatele economiei cunoasterii.Educatia contureaza astfel asa - numita societate a cunoasterii care este diferita de societatea industriala a celui de-al doilea val al civilizatiei umane sau de era postindustriala prefigurata de catre Daniel Bell.Societate informationala- in care economia virtuala pare sa inlocuiasca tot mai mult fluxurile reale si monetareprin fluxuri de informatii - este adesea evocata in ultimii ani sub denumirea de societate a cunoasterii si chiar prin denumirea simbolica de societate a invatarii.De altfel, in cele mai dezvoltate state ale lumii investitia in capital uman, in general si investitia in educatie, in special, sunt considerate a reprezenta un factor cheie al unei dezvoltari economico  sociale sustenabile pe termen lung , menita sa asigure un progres durabil omenirii.