Economiile naționale - celule de bază ale economiilor mondiale contemporane

Economia mondială reprezintă un sistem alcătuit din componente fundamentale ale economiile naţionale, societăţile transnaţionale, organizaţiile economice interstatale şi din elemente derivate, de conexiune - diviziunea mondială a muncii, relaţiile economice internaţionale şi piaţa mondială. Determinate de primele, acestea din urmă, la rândul lor, le influenţează dezvoltarea. Conceptul de economie mondială - desemnează ansamblul economiilor naţionale ale statelor lumii privite în interdependenţa complexă şi contradictorie a legăturilor economice dintre ele (legături stabilite pe planul comerţului exterior, cooperarii în producţie, prestărilor de servicii, a relaţiilor valutar-financiare, în ştiinta si tehnologie etc)

În literatura de specialitate (mondoeconomică) se menţionează că economia naţională nu reprezintă o trăsătură comună tuturor orînduirilor sociale pe care le-a cunoscut omenirea. Ea a devenit caracteristică la o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii, cînd s-a conturat procesul de formare a naţiunilor şi a statelor centralizate.

In procesul de constituire a economiilor naţionale un rol esenţial îi revine formării pieţei interne, naţionale - fenomen determinat atît de factori economici:

- dezvoltarea forţelor de producţie;

- diviziunea socială a muncii;

- fabricarea producţiei pentru schimb;

- cît şi de factori politici:

- revoluţia burgheză;

- formarea statelor centralizate etc.

Termenii "naţiune" şi "economie naţională" au legături organice între ei.

Însăşi "naţiunea" este o comunitate socială constituită în decursul unui îndelungat proces istoric ce are drept caracteristici comunitatea de limbă, de cultură şi, în acest cadru - de conştiinţă a indivizilor în spaţiul unui stat. "Economia naţională" este un agregat economic complex, o entitate de sine stătătoare care reuneşte la cadrul ei şi în limitele teritoriale ale unui stat, pe baza diviziunii sociale a muncii, o reţea de activităţi şi interdependenţe, la nivelurile micro-, mezo-, şi macroeconomic, coordonate printr-un mecanism propriu de funcţionare în vederea satisfacerii necesităţilor unui popor.

Mai pe scurt, economia naţională este o entitate rezultată din dezvoltarea schimbului reciproc de activităţi între membrii unei comunităţi umane pe ansamblul teritoriului unui stat naţional.

De aceea, dintre toate formele de comunitate umană, numai naţiunea a fost aceea care a putut contribui la apariţia acestor forme superioare de organizare - economiilor naţionale. Determinată de cauze de ordin economic, naţiunea constituie, prin caracteristicile sale intrinsece, un factor primordial de progres economic şi social. Ea sporeşte considerabil rolul populaţiei ca factor de creştere economică. În orice moment, influenţa populaţiei asupra economiei naţionale este dublă:

- pe de o parte, ea furnizează cel mai important factor de producţie,

- pe de altă parte, în totalitatea ei, populaţia contribuie, prin cererea sa de consum, la dezvoltarea pieţei interne.

Rolul activ al populaţiei este amplificat de măsură în care este ocupată în ramurile economiei naţionale legate de progresul tehnic, unde productivitatea muncii este cea mai ridicată.

Geneza şi evoluţia economiilor naţionale sunt legate de manifestarea naţiunii ca unitate structurată esenţială a existenţei societăţii şi cadru de bază definitoriu pentru toate fenomenele vieţii sociale. Principalele elemente ce compun economia naţională, structura şi profilul ei sunt:

- resursele materiale naturale şi acumulate, proprii şi

atrase;

- resursele umane şi cele ştiinţifice-tehnologice;

- sistemul relaţiilor de producţie, de repartiţie a bunurilor şi serviciilor;

- mecanismul economiei interne şi al participării la circuitul economic mondial;

- diviziunea socială a muncii.

In genere, economiile naţionale contemporane sunt rezultatul unui îndelungat proces istoric, care la diverse popoare s-au format în epoci diferite.

în Europa secolelor XIV-XVIII, extinderea economiei de schimb a fost favorizată de constituirea după criterii de limbă, cultură naţională şi spirituală a statelor feudale centralizate, a statelor naţionale. În limitele lor se dezvoltă naţiunile ca cele mai importante şi dinamice forme de comunităţi umane. De regulă, legate între ele prin diviziunea socială a muncii, diferitele activităţi economice se constituie treptat în economia naţională, a cărei primă trăsătură este piaţa naţională.În ceea ce priveşte teritoriul naţional cu resursele sale naturale, împreună cu forţa de muncă a locuitorilor, cu tehnicile de producţie folosite şi cu stocurile de informaţie, devin factori de producţie naţională şi avuţie naţională.